Implications for the development

Ostinato
: „În cuprinsul romanului este descrisă viaţa deţinuţilor de drept comun și po-
litici, tratamentul și mizeriile îndurate de aceștia, abuzurile organelor de securitate reprezentate 
de oameni limitaţi, unii chiar brute. Eroul principal fiind originar dintr-un ținut cu o minoritate 
săsească, se pare Sibiu, descrie situația acestora imediat după război, când au fost deposedaţi și 
deportaţi «în Rusia», chiar și acei care nu au făcut parte din Grupul Etnic German. De asemenea, 
în roman se mai întâlnesc numeroase expresii triviale, paragrafe obscene care culminează cu o 
scenă de homosexualism.
Din aceste motive cartea nu a putut fi publicată, neprimind viza de la Direcția Presei, deși 
autorul a insistat foarte mult asupra acestui lucru”
19
.
Paul Goma îi scria lui D. Ţepeneag: «
Băieţii
încearcă (ori se prefac doar), acum, în ceasul al 
12-lea, să-mi publice 
Ostinato
. N-am zis ba, dar le-am băgat pe gât ultima variantă, cea 
intimă
, în 
care am pus la loc ce mi-au scos și am mai și adăugat. Le-am dat și termen 31 martie, când expiră 
contractul»”
20
. Grl.-mr. Dumitru Borșan propunea informarea secției pentru literatură și artă a 
CC al PCR asupra situației create de Goma și cerea să fie aprobate măsurile propuse: de a afla 
cum a ajuns manuscrisul 
Ostinato
în străinătate, dacă varianta trimisă este aceeași cu cea propusă 
în România, „determinarea lui ca să nu accepte publicarea romanului în străinătate”, informarea 
15
Ibidem. Comentariul scriitorului la acest paragraf: „
Cuvintele care mi s-au pus în gură nu sunt ale 
mele, chiar dacă sensul «discursului» a fost păstrat. Nu pot dovedi ce afirm, dar afirm: Nu am folosit 
niciodată, de-o pildă: «deoarece». Nu știu de ce, dar mi-a fost totdeauna antipatică această deoarece-
conjuncţională”, cf. 
Paul Goma, Cod „Bărbosul” (Documente din Arhivele Securităţii, comentate de 
însuși autorul mărturiei Culoarea curcubeului 
′
77), ed. îngrijită de Flori Bălănescu, Oradea:Ratio et 
Revelatio, 2015, p. 86
.
16
Ibidem.
17
Textul legii a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 157/17 decembrie 1971, disponibil integral la 
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1423 (accesată la 6 iulie 2019).
18
DUI, nr. 2 217, vol. 3, f. 100.
19
Ibidem, f. 96.
20
Ibidem, ff. 106-111.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 528 ~
conducerii Uniunii Scriitorilor și a biroului de partid, cărora Securitatea le cerea să-l prelucreze 
pe Goma, „cu participarea unor scriitori de prestigiu”
21
.
Pe baza avizelor negative ale Cenzurii și a opiniilor culese din informările agenturii, 
președintele Consiliului Securității Statului, Ion Stănescu, conchidea în ianuarie 1972 că „din 
punct de vedere juridic, faptele lui Paul Goma constituie infracțiune, prevăzută și pedepsită de 
art. 166 al. 2 Cod Penal (propagandă și acțiuni care pun în pericol securitatea statului)”
22
. Pentru 
a nu-l transforma în „martir” cu ajutorul „propagandei reacționare din străinătate” și a aduce, 
astfel, „deservicii țării”, Securitatea s-a gândit la un plan de măsuri care să-l scoată „la periferia 
societății” și să prevină extinderea influenței sale nefaste „asupra altor scriitori ariviști și dornici 
de înavuțire, precum și îmbunătățirea atmosferei din rândul scriitorilor”, cu atât mai mult cu cât 
se apropiau Ședința din 4 februarie 1972 cu membrii și membrii supleanți ai CC al PCR de la 
Uniunea Scriitorilor și Conferința Națională din 22–24 mai 1972. Propunerile punctuale făcute 
de Ion Stănescu în ianuarie 1972 se vor regăsi, în esența lor, și în viitoarele planuri de măsuri 
pentru discreditarea scriitorului.
De observat că nu romanele sale aveau caracter politic, așa cum fals și tendențios s-au expri-
mat și „recenzenții” anonimizați, camuflați sub secretul numelui de cod, și editorii, și Cenzura (și 
încă o mai fac unii scriitori și critici literari), ci tratamentul la care a fost supus scriitorul, încăl-
cându-i-se libertatea de conștiință, de exprimare, de creație, a fost unul politic și ideologic. Este 
o nuanță pe care au avut libertatea să o exprime observatori străini, oameni din aceeași branșă 
cu Goma ori jurnaliști culturali, inclusiv români „fugiți”, ca Dieter Schlesak: „Paul Goma, un 
Soljenițîn român, are în sertarul său mai multe romane nepublicate. Manevrele sale cu birocrația 
literară durează de trei ani. Poate că va apare [sic] în curând la București cartea sa «Ostinato» 
(editura Suhrkamp pregătește o ediție germană), un roman de închisoare, cu o conștiință ling-
vistică subtilă, prima analiză deschisă a metodelor polițienești a acelor ani”
23
, spune scriitorul 
plecat din România, în traducerea Securității. Fragmentul este dintr-un articol intitulat „Secre-
ta elucidare și dominare a trecutului, literatura română contemporană între critică și tabu-uri”, 
apărut în nr. 79/15 februarie 1971 al revistei „Kulturpolitische Korrespondenz”, din Bonn. La 
apariția romanului, Schlesak îl întâmpină cu o recenzie în „Frankfurter Allgemeine Zeitung” nr. 
236, 12 octombrie 1971 („Semnal literar de talie mondială din România”): „«Ostinato» transfor-
mă inventarul intern al României staliniste din perioada de după război și până la suveranitatea 
relativă sub Ceaușescu în operă de artă aparţinând unui cap traumatizat de dictatură. Trecutul 
prezentat de Goma vizează atât de evident prezentul, încât trebuie să te temi că acest prezent ar 
putea plagia cartea lui Goma, aruncându-l, cu autoritate, din nou în celulă. Este vorba de un test 
din exterior în ce privește limitele conceptului cultural interior, mai ales acum, după măsurile 
înăsprite din iulie”
24
. 
La