Implications for the development

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 380 ~
și drum bun”, iar la 12 decembrie 1917 lui Ion Pangal: „Poți trimite scrisoare aici. Bun voiaj”
59
. 
Alt ofițer cu misiune pentru America, Pantazzi comandorul, i-a raportat lui C. Brătianu: „Ajunși 
cu bine. Toți bine la București Lia, cei doi Vintilă”
60
. Aceluiași Sebastian Grecianu, consulul ge-
neral de la Odessa, secretarul Chesturii Senatului, Protopopescu, i-a cerut să-l informeze pe 
președintele Cercului parlamentar Odessa că președintele Senatului comunica senatorilor că ur-
mau să-și primească diurnele imediat după 15 decembrie 1917
61
. Tot acestuia Direcția Generală 
a Contabilității Statului și a Datoriei Publice din Ministerul Finanțelor i-a adresat rugămintea de 
a-l informa pe prof. univ. Mihai Dragomirescu că se primiseră referatele cu propunerile sale
62
. O 
adevărată platformă informativă și loc de sprijin vital pentru continuitatea demersurilor statale, 
acesta a fost rolul Legației României în acel timp: primea și transmitea dispoziții, ordine, regle-
mentări politice, militare și economice, urmărind să asigure bune condiții pentru îndeplinirea 
lor. Cei rămași la Iași, guvernanți, s-au îngrijit ca să țină legături permanente cu cei refugiați epi-
sodic la Odessa. Tocmai de aceea, Consulatul era rugat la 8 ianuarie 1918 să comunice „coloniei 
române din loc” că deputații Alexandrescu, Hartulary, Rădulescu, Hențescu, col. Traulescu, lt. 
col. A. Tănăsescu, medicul lt.col. N. Constantinescu, lt. Mihăiescu, lt. Grădișteanu, avocații Să-
vescu și David Granet, ca și C. Argetoianu erau „sănătoși la Iași”
63
. Încă și la începutul acelui an 
crucial pentru români, Odessa a continuat să ofere adăpost multor factori decizionali, să fie nu 
doar loc de tranzit ci și punct de plecare pentru misiuni speciale care-și aveau rostul de a menține 
pârghii de sprijin pentru statul român. Și din acest loc, un grup influent de fruntași basarabeni 
– sprijinit de numeroși alți români refugiați din celelalte provincii, din Transilvania, Bucovina 
și din Regat – au adoptat hotărârea de a cere unirea Basarabiei cu România, pe care o îndreptau 
spre regele Ferdinand. Un șir de alte asemenea reuniuni au formulat aceleași idei unioniste, 
constituind o voință unitară
64
.
La 13 ianuarie 1918 generalul Prezan a înștiințat Consulatul că urma să ajungă la Odessa cu-n 
aparat al escadrilei ruse însoțit de deputatul Nicolae Protopopescu. Deci mai rezista încă o cola-
borare militară între români și ruși, dovedită și de confirmarea Consulatului că trezorierul gene-
ral al armatei rusești de pe frontul românesc, gen. Sokolof își îndeplinea funcția
65
. Între timp eve-
nimentele militare din Rusia au implozat situația politică și diplomatică, punând în pericol viața 
diplomaților români din imperiu. Rapoartele lui Guerin și Grecescu, ale celorlalți împuterniciți 
cu afaceri la Moscova, Odessa și Petersburg evidențiază escaladarea conflictelor interne și arătau 
criza de putere dintr-un spațiu imens, afectând orice reprezentare diplomatică normală. Și cei de 
la Odessa au fost nevoiți să pună la adăpost bunurile și însemnele de stat (cifru, corespondență), 
să-și salveze viețile. Între cei care au plecat încredințându-i-se un nou post diplomatic a fost 
Christian Curtovici, secretar al Consulatului general de la Odessa; destinația: Suedia, unde va 
ocupa aceiași funcție. A ajuns cu bine, traversând o lungă distanță, la noua destinație, confirmată 
generalului Al. Averescu, de către R.B. Andrew, atașat militar adjunct al Legației Americane în 
România
66
. Ultimele informații referitor la Consulatul român de la Odessa datează din același 
an, 1918, când, la 5 septembrie, ministrul C.C. Arion (vicepreședinte al Consiliului de Miniștri 
59
Cf. telegrama cu nr. 9625/7 decembrie și nr. 9699/12 decembrie 1917, idem, f. 426, 432.
60
Cf. telegrama cu nr. 9695/11 decembrie 1917, idem, f. 43.
61
Cf. telegrama cu nr. 9729/13 decembrie 1917, idem, f. 434.
62
Cf. telegrama cu nr. 27774/30 decembrie 1917, semnată de Nicolae Titulescu, acesta rugând să i se 
transmită autorului multe mulțumiri, idem, f. 446.
63
Cf. telegrama cu nr. 77/8 ianuarie 1918, idem, f. 452.
64
Vezi cu detalii la Valeriu Popovschi, 
Biroul de organizare al Sfatului Țării. Republica Democratică 
Moldovenească
, Editura Academiei Române, București-Brăila: Editura Istros, 2017, pp. 313-321.
65
Cf. adresa Băncii Naționale a României cu nr. 656/17 ianuarie 1918, Iași, către Consulat și confir-
marea acestuia la 23 ianuarie 1918, idem, f. 452-453.
66
Cf. adresa Legației SUA – Oficiul Atașatului Militar către generalul Al. Averescu, ministrul Aface-
rilor Străine, Iași, 4 martie 1918, cu nr. 1270, prin care se transmitea și rugămintea lui Curtovici de 
a-i fi anunțată mama (Galați, str. Brăila) că era sănătos și că-i putea scrie la noua adresă, idem, f. 455.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 381 ~
și ministru al Afacerilor Străine) era rugat de către Grecianu în numele colegului spaniol să-l 
înștiințeze pe un ziarist stabilit la Iași, Mother, că și părintele Branchich Nino și inspectorul 
Dolci erau sănătoși și-l îmbrățișau călduros
67
. La Odessa, de acum revoluționată și anarhizată, 
nu mai rămăseseră români, aceștia salvându-se pe diferite căi, dar mai erau prieteni de-ai lor. 
Pe unul dintre aceștia, contele Bobinsky și familia sa, care mai rezida în Hotelul Londres, l-au 
înștiințat cei din Ministerul Afacerilor Străine – la ordinul direct al lui I.I.C. Brătianu – că erau 
date dispoziții la frontieră spre a i se facilita trecerea acesteia în România
68
. În apropierea sărbă-
torii Nașterii Domnului, rezidența de la Odessa, salvatoare pentru mulți români, se încheiase, 
de acum eforturile diplomatice îndreptându-se spre identificarea locurilor și sprijinirea liderilor 
care pregăteau cu energii multiple actele unioniste decisive pentru împlinirea desăvârșirii unității 
naționale. Mulți dintre aceștia puteau nota în biografiile lor și experiențele de viață trăite în fru-
mosul oraș de la Marea Neagră, iar memoriile unora dintre ei acordă orașului un loc aparte. Unul 
dintre martorii direcți, având ce spune și ca actor de seamă al acelor vremi, Onisofor Ghibu, ne-a 
lăsat pagini memorabile privind românii din Basarabia, ca și demersul lor unionist legat direct 
de frumosul oraș Odessa
69
67
Cf. adresa Consulatului general al României, Odessa nr. 683/5 septembrie 1918 înregistrată la mi-
nister cu nr. 06355 în aceiași zi și semnată de Guillaume Citti, consul general, idem, f. 456.
68
Cf. adresa Ministerului Afacerilor Străine cu nr. 10074/19 decembrie 1918 către contele Bobinsky, 
idem, f. 457.
69
Vezi Onisofor Ghibu: 
Cum s-a făurit unirea Basarabiei
, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, Biblioteca 
„Astra”, nr. 9, 1925, 20 pp; idem, 
De la Basarabia rusească la Basarabia românească. Analiza unui 
proces istoric, 
I, Cluj, 1926, 509 pp. (cu 186 documente).

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine