Implications for the development

Casa tradițională a bulgarilor din Republica Moldova
, p. 139.
20
Analiza diagnostică a sectorului turistic din Republica Moldova pentru anii 2003–2010, 
http://www.
turism.gov.md/files/files/ADTM_Analiza%20Diagnostic%20Turism%20final%20(1).pdf (accesat la 
22 august 2017).
21
Legea nr. 1530 din 22.06.1993 privind ocrotirea monumentelor, Monitorul Oficial al Republicii 
Moldova, nr. 15-17, art. nr. 23 din 02.02.2010. 

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 348 ~
Case vechi ca obiect de patrimonializare și model de bune practici. Foto Viorel Miron

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 349 ~
Case vechi ca obiect de patrimonializare și model de bune practici. Foto Viorel Miron

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 350 ~
cimitire) care cuprind obiecte antropologice, valuri de pământ, stele de piatră, morminte antice 
izolate, șanţuri antice de apărare, obiecte etnografice, ansambluri și rezervaţii de arhitectură ur-
bană și rurală (orașe, centre orășenești, cartiere, pieţe, străzi, cetăţi, ansambluri monastice, curţi 
boierești, parcuri, landșafturi naturale cu obiecte de arhitectură)”, propunem completarea cu sin-
tagma „curți tradiționale țărănești”. 
Totodată, înțelegem că prevederile acestei legi să referă doar la monumente ce au statut de 
nivel național și internațional. Or, pentru protejarea patrimoniului de nivel regional sau local și 
utilizarea acestuia în scopuri turistice, acest lucru nu este suficient. Din aceste considerente, în 
acest sens putem recomanda următoarele: 1) inventarierea periodică a potențialului tradițional 
arhitectural pe regiuni de dezvoltare; crearea unor registre regionale/locale în care vor fi incluse 
obiecte de patrimoniu arhitectural tradițional; 2) promovarea unor mecanisme de conștientizare 
a necesității de păstrare/conservare a acestor obiecte; 3) învățarea modului de conservare și utili-
zare a acestor case; 4) promovarea unor mecanisme clare de stimulare a proprietarilor de obiecte 
din patrimoniul arhitectural tradițional pentru valorificarea lor în scopuri turistice
22
. 
În același timp, suntem conștienţi de faptul că, prin crearea unui Registru al caselor vechi 
tradiționale și înscrierea acestora în lista patrimoniului național, regional sau local, nu se rezol-
vă pe deplin problema conservării casei ţărănești. Pe cât de familiar este termenul 
patrimoniu 
cultural
pentru specialiști sau pentru funcţionarii din cultură, pe atât de abstract și fără conţinut 
devine pentru cel care are în gospodărie o casă veche ori un acaret clasat în acest sens. În viziunea 
acestuia, este doar un obiect, care îl încurcă mai mult, decât îl ajută. O casă cu care nu știe ce să 
facă, pe care nu o poate nici dărâma, nici modifica fără acordul specialiștilor de la Ministerul 
Educaţiei, Culturii și Cercetării, în care nu vede altceva decât o povară. 
În acest context constatăm rolul și rostul specialiștilor din diverse domenii științifice și prac-
tice, care pot oferi suportul metodologic necesar proprietarilor caselor tradiționale prin:
1. 
evaluarea inițială a situației actuale a acestui obiect (complexul locativ-gospodăresc);
2. 
stabilirea unui plan de acțiuni cu evaluarea investițiilor necesare pentru realizarea sco-
pului final;
3. 
marketingul pentru promovarea destinației, a valorilor etnoculturale, precum și 
acțiuni pentru creșterea vânzărilor și diversificarea veniturilor.
Ca finalitate, odată fiind conjugate eforturile la mai multe nivele pentru valorificarea locu-
inţei tradiţionale, ultima devine un loc special pentru conservarea și promovarea patrimoniului 
cultural-spiritual local, totodată, la decizia proprietarului poate deveni obiect central în cadrul 
unei afaceri în domeniul serviciilor de ospitalitate și va fi posibilă asigurarea surselor necesare 
pentru întreținerea edificiului și sporirea veniturilor în cadrul acestei afaceri. 
Iar casele tradiționale conservate pe întreg teritoriul Republicii Moldova reprezintă, un ele-
ment de patrimoniu cultural, fiind unul integrator pentru celelalte componente ale culturii ma-
teriale și spirituale. Odată cu trecerea timpului, acest rol a suferit puține modificări, în special în 
mediul rural unde conservatismul se simte la el acasă. Totodată, în contextul tendinței actuale 
de globalizare, tot mai mult crește interesul față de elementele vieții tradiționale de altă dată, se 
caută unicitatea și specificul local. 
22
M. Miron, 
Casa tradițională a bulgarilor din Republica Moldova ca parte a patrimoniului cultural
. 
Teza de dr. în istorie. Chișinău, 2019, p. 141.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a