|
Metode și tratamente
. Se cunosc metodologii directe și indirecte pentru a opri sau a încetini
procesul de biodeteriorare. Metodologiile și produsele trebuie alese ținând cont de condițiile de
substrat și de speciile care trebuie tratate, pentru a nu provoca interferențe negative cu materia-
lele și cu un impact redus asupra mediului.
Metodele de control pot fi clasificate: mecanice, fizici, chimice, biologice sau biochimice.
Metodele mecanice
implică îndepărtarea fizică a biodeteriogenilor cu mâna sau cu instrumen-
te precum bisturiile, spatule, răzuitoare, aer abraziv sau aspiratoare (in special pentru cruste de
licheni, mușchi etc.)
Metodele fizice
utilizate experimental sunt:
razele ultraviolete
(UV) – în special împotriva
bacteriilor, algelor și fungilor din tencuieli;
razele gamma
– sunt utilizate pe scară largă pentru
sterilizarea microflorei și uciderea insectelor, în special pe materiale organice precum hârtia, per-
gamentul și lemnul
9
;
curentul de înaltă frecvență
poate fi utilizat pentru a ucide insectele care
distrug lemnul (Anobiidae), dar numai în absența metalelor
10
;
sistemele de curent electric de
joasă frecvență
– au fost folosite recent pentru a împiedica păsările să se culce pe monumente;
căldura
– uscată sau umedă este utilizată în dezinfectarea materialelor organice. Aplicarea căl-
durii umede pentru dezinfectarea cărților este încă una dintre cele mai utilizate tehnici, se reco-
mandă o temperatură de 95° C și 40% UR timp de 4 ore;
ultrasunetele
– pentru atacul insectelor.
Metode biochimice
utilizează compuși chimici de origine biologică: antibioticele, enzimele
sunt proteine care catalizează reacțiile biochimice și au fost utilizate în rare ocazii ca biocide și
sunt uneori menționate pentru curățarea adezivilor
11
9
L. J. Van Der Molen, B.W. Garty, Aardema and W. Krumbein,
Growth control of algae andcyanobac-
teria on historical monuments by a mobile UV uni
t (MUVU), in:
Studies in Conservation,
25, 1980,
(2), p. 71-77.
10
Ibidem.
11
G. Gargani,
Fungus contamination of Florence art-masterpieces before and after the 1966 disaster
.
Biodeterioration of Materials 1. Amsterdam, Elsevier, p. 252-257.
Fig. 4. Patină verde la marmură.
Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 342 ~
Feromonii sunt substanțe volatile și sunt substanțe foarte utile ca măsuri preventive în atacul
insectelor xilofage.
Metode chimice
– bazate pe principii active în soluție (substanțe chimice) sunt cele mai frec-
vent aplicate (fie ca active cu spectru larg sau fungicide, algicide, erbicide, insecticide și repelenți
specifici pentru păsări). Mulți compuși organici și anorganici au fost folosiți, ca agenți biocizi,
pentru a elimina biodeteriogenii din bunurile culturale.
Din punct de vedere al acțiunii asupra celulelor microorganismelor, substanțele chimice se
împart în două mari categorii:
A-substanțe care influențează creșterea și dezvoltarea microorganismelor (fungi etc.);
B-substanțe indiferente.
Substanțele din prima categorie (A), la rândul lor, pot fi împărțite în:
A1- substanțe stimulatoare (elementele nutritive și factorii de creștere);
A2- substanțe inhibitorii, nocive.
Din această ultimă categorie fac parte substanțele antiseptice și dezinfectante care împiedică
multiplicarea microorganismelor, dar nu le omoară. Ele au o acțiune biostatică și se mai numesc
substanțe biostatice (ex.: fungistatice).
Substanțele care distrug celulele fungice se mai numesc substanțe fungicicide.
Deși se face distincție între aceste două tipuri de substanțe, deseori între ele există deosebiri
numai în ceea ce privește concentrația folosită. De exemplu, fenolul în concentrații de 2-5% este
dezinfectant, iar în concentrații de 0,02-0,05% este antiseptic.
12
Aceste substanțe pot să întrunească simultan una sau mai multe proprietăți ca de ex. pot fi
insecto-fungicide, fungicido-bactericide etc., dar și ignifuge. Pentru a realiza acest efect multiplu
substanțele se asociază câte 2-3 într-un produs complex cum este cazul majorității produselor
cunoscute. Aceste produse pot să conțină pe lângă principiile active ce distrug agenții biologici
și adaosuri care să favorizeze impregnarea sau care să fixeze substanța activă de suportul tratat și
să mărească persistența acestuia în timp.
Modul de aplicare al biocizilor depinde de compoziția materialului din care este făcut obiec-
tul de artă, de starea de conservare a acestuia, de tipul de organism care trebuie eliminat, de
densitatea și gradul de difuzie a atacului biologic și de produsul ales. Aplicarea biocizilor pe
suprafața tratată se poate face în funcție de forma lor de prezentare (lichidă sau gazoasă) astfel:
impregnare; pensulare; imersie; stropire; injectare; sprayere; gazare.
12
Agarossi, R. Ferrari, M. Amonte, G. Gugliandolo,
Changes of microbial system in an Etruscan tomb
after biocidal treatment
, Proc. VII Int. Congr. Deterioration and Conservation of Stone, N. Coperni-
cus Univ. Press., Torun, 1998, p. 82-91.
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
Do'stlaringiz bilan baham: |
