Implications for the development

ă
, p. 165.
7
N. Vornicu, C. Bibire, 
Biodeteriorarea Operelor de Art
ă
, p. 46.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 340 ~
poate fi confundată cu un depozit de particule de praf și apă. În cazul mineralelor eflorescențele 
sunt determinate de prezența Actinomycetelor. În biodeteriorarea produsă în special de bacterii 
destrucțiile prezente sunt asemănătoare cu cele de natură chimică de aceea identificarea nece-
sită investigații biologice specifice (microscopice și în mediu de cultură). De exemplu bacteriile 
sulfooxidante și nitrobacteriile produc exfolieri și îmuieri la piatră similare efectelor produse de 
prezența factorilor poluatori SO
2
și NO
x
. În cazul metalelor este greu de distins coroziunea bacte-
riană de coroziunea electrochimică.
Un alt aspect important al degradărilor provocate de organisme este cel determinat de activi-
tatea enzimelor endocelulare și exocelulare. De regulă, enzimele extracelulare ajută la degradarea 
unor molecule complexe, de multe ori macromoleculare, la compuși simpli și solubili în apă 
(aminoacizi, glucide simple etc.). De exemplu, la fungi, hifele absorbante secretă o gamă de enzi-
me, care transformă și descompun substanțele de bază din lemn (celuloza, poliozele, lignina etc.)
Microorganismele care se dezvoltă pe o suprafață care este strict minerală, fără prezența unor 
materii organice, sunt litofile, fotoautrofe, chimiolitotrope și licheni.
O suprafață cu cantități foarte mici de materie organică și factori de creștere (Oligotrofă sau 
Copiotrofică), indiferent de originea lor, fie din particule aeropurtate, fie derivate din organisme 
care se dezvoltă anterior, poate susține creșterea bacteriilor oligotrofe, heterotrofe, actinomicete-
lor și microfungilor. Dezvoltarea și moartea generațiilor succesive de microorganisme, împreună 
cu acumularea de compuși de amoniac și fosfat provenind din atmosferă, îmbogățește piatra cu 
materie organică și factori esențiali de creștere (eutrofi) permițând dezvoltarea microorganisme-
lor heterotrofe. Unele microorganisme pot crește numai pe suprafețele de piatră (Ephilitic), altele 
preferă mai mult habitate protejate, cum ar fi mici fisuri (Chasmolitic) sau în interiorul structurii 
de piatră (Endolitic).
8
8
P. Tiano,
 Biodeterioration of Stone Monuments. A Critical review
, in: Biodeterioration of Cultural 
Heritage vol. I, K. L. Garg, N. Garg & K.G. Mukerji Eds., Naya Prokash Publ. Calcutta, 1994, p. 301-
321.
Fig. 3. Tipuri de licheni: a. crustoși; b. endolitici; c. endolitici; d. epilitici.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 341 ~
Activitățile metabolice ale acestor organism, induc diferite tipuri de degradări: fizice (abrazi-
une, stres mecanic); chimice (solubilizare);estetice (pete colorate sau patine și cruste).
Consecința activității biologice pe suprafețele pietrei este formarea de biofilme, patine colo-
rate, incrustări și prezența corpurilor vegetative și reproductive.
Speciile de licheni de epilitici și de crustoză endolitică, izolate frecvent de monumentele din 
piatră, sunt Protoblastenia, Verrucaria, Caloplaca, Aspicilia, Lecanora și Xanthoria. Speciile de 
actinomicete și fungi care s-au dovedit a fi mai abundente pe monumentele cercetate sunt: No-
cardia, Streptomyces și Cladosporium, Penicillium, Trichoderma, Fusarium și Phoma.