Implications for the development

 Moda Universului
, anul I, nr. 1, 1899. Citat după: A. Nanu, 
Artă. Stil. Costum
, p. 225.
4
 Istoria Românilor în Secolul XX, 
Editura Paideia, 1999.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 264 ~
clasică bărbătească. Doar unele detalii ca pălăriile cu panaș, care aminteau după formă caschetele 
militare și poșetele, au constituit accentele fanteziste ale costumului. Totuși, o noutate a devenit 
faptul că femeile puteau apărea pe stradă fără pălărie și mănuși, chiar și din ținuta mireselor 
putea să lipsească voalul. În perioada războiului se purta mult negru, în semn de doliu. Acest 
fapt poate fi observat și în fotografiile de nuntă din perioada primului război mondial și anii 
iminenți acestuia, relevând dramatismul acelei vremii. Chiar și în ziua nunții, miresele renunță la 
rochia albă, afișând o ținută sumbră (figura 1). Rochia miresei proporțional corespunde siluetei 
caracteristice acelei vremi, cu nivelul taliei ridicat marcat de un cordon lat și fusta lungă cu fal-
duri modeste. Corsajul era închis până la bărbie, cu guler static și mânecile lungi corespunzător 
accepției morale. Rochia era decorată modest cu volan alb la guler, broderie cu motive florale pe 
corsajul rochiei și o cataramă pătrată la cordon. Atributele ritualice de nuntă care completează 
ținuta miresei din această imagine, reprezintă coronița fixată în coafură, prosopul trecut peste 
umărul stâng și legat într-o parte, lănțișor cu crucifix la gât, batista în mâna stângă și legătura din 
flori de câmp și busuioc în mâna dreaptă.
Schimbările care au intervenit în costumul bărbătesc nu au fost la fel de radicale ca cele ale 
costumului femeiesc, dar totodată, au evoluat spre o ținută mai lejeră și mai modestă din punct 
de vedere al țesăturilor utilizate. În esență costumul de fiecare zi se constituia din cămașă, vestă, 
pantaloni și sacou. Cu mici diferențieri același tip de costum era purtat de bărbat în ziua nunții. 
Astfel, sacoul practic cu două rânduri de nasturi a înlocuit redingota elegantă în ținuta de săr-
bătoare. Totuși, aspectul elegant era redat de albul cămășii care se vedea la guler legat cu cravată 
neagră. Culoarea vestei și a sacoului era deschisă pentru ocazii speciale, actuale acelei vremi fiind 
nuanțele de albastrul, cenușiul și brunul, iar pantalonii, în contrast, erau de culoare închisă. 
Fig. 1. Fotografie de nuntă, 
s. Sturzești, Bălți, 1918. Foto: arhiva MNEIN.
Fig. 2. Fotografie de nuntă, Vaslui, 1921.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 265 ~
Fig. 4. Fotografie de nuntă, Bălți, 1939. 
Arhiva MNEIN
Fig. 3. Fotografie de nuntă, București, 1928.
Anii ’20 ai secolului trecut au fost marcați de influența occidentală în domeniul cinemato-
grafiei, muzicii și dansului. Ritmurile frenetice de Charleston au prins în dans tineretul acelei 
epoci. Cluburile de dans erau acel loc, unde s-a conturat un nou stil de viață al femeilor moderne, 
alături de bărbați și cu drepturi egale. Ele își permiteau să servească cocktailuri, să fumeze țigări, 
să-și aplice un machiaj foarte activ, iar lungimea rochiilor s-a scurtat, cu o îndrăzneală încă mai 
incredibilă, până sub genunchi. Un aport incontestabil în această schimbare l-a adus cinemato-
grafia care a făcut din artiștii descătușați idoli demni de a fi copiați. 
Pe de altă parte, producerea îmbrăcămintei a fost industrializată și odată cu aceasta, forme-
le s-au simplificat și s-au apreciat tot mai mult aspectele de funcționalitate. Siluetele suple ale 
adolescentelor erau puse în valoare prin formele geometrizate ale vestimentației. Actuale acelei 
vremi erau „rochia-sac” sau compleul bluza-fustă, care ascundeau talia, dar făceau un accent pe 
șolduri, cu cordon sau o simplă divizare. Decorul aplicativ din dantele, volane, franjuri, mărgele 
și paiete au readus spiritual vremurilor bune în costumul femeiesc. Rochia de mireasă în anii ’20 
era de culoare albă, dar ca și siluetă corespundea tendințelor generale ale modei. Era scurtă până 
sub genunchi și în pofida accepțiunilor morale, putea fi decoltată în față și cu mânecile scurte. 
La lungimea îndrăzneață a rochiei, ciorapii albi de mătase artificială erau obligatorii. Pantofii cu 
baretă și toc în formă de mosorel, la fel erau de culoare albă. Cu toată îndrăzneala costumului, 
capul miresei trebuia să fie acoperit. Femeile purtau părul tuns scurt, o coroniță din mărgele și 
flori fixată pe cap orizontal peste voalul din material fin și transparent, decorat cu broderii pe 
margini. Lungimea voalului depășea înălțimea miresei așternându-se pe pământ ca o trenă. La 
gât mireasă putea avea un șirag de mărgele albe. 

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 266 ~
Costumul bărbătesc în contrast cu cel feminin era discret ca formă și cromatică. Costumul de 
nuntă de obicei era negru, constituit din trei piese: vestă, pantaloni și sacou. Vesta ca excepție pu-
tea fi de culoare albă în ținuta de sărbătoare. Sacoul avea silueta dreaptă, guler cu revere, sistem 
de închidere la un rând de nasturi, buzunare tăiate cu clapă și un buzunar pectoral pentru ba-
tistă. Gulerul scrobit al cămășii era ridicat pe gât în sus și fixat cu papion alb. De remarcat faptul 
că militarii în ziua nunții purtau uniformă. Pe piept mirele avea prins un mic buchet decorativ, 
ca accesoriu obligatoriu cu încărcătură simbolică în tradiția nupțială. Butoniera mirelui era de 
obicei realizată din florile din care se confecționată coronița miresei sau buchetul acesteia, ca un 
simbol de legătură între miri.
Între anii 1929 și 1933, întreaga lume s-a confruntat cu criza economică, care a avut efecte 
devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate. Consecință 
a fost șomajul fără precedent. După o perioadă de bunăstare și dezvoltare, schimbările aduse de 
criză au modificat din nou cursul vieții. Oamenii totuși încercau să trăiască frumos în ritmuri de 
samba și rumba, care induceau într-o fantezie romantică, asemeni unei cortine după care însă se 
ascundea sărăcia și nevoile. Moda anilor ’30 a tins să readucă în imagine suflul „epocii minunate” 
de dinaintea primului război mondial. Renumitele case de modă de la Paris propuneau pentru 
femei ținute cu croieli complicate și incomode, cu fuste lungi și largi, iar femeile înlăturate din 
slujbe și pierzând unele din libertățile cucerite, au primit cu bunăvoință noile siluete deosebit de 
feminine și romantice. Pentru rochiile de mireasă se foloseau stofe curgătoare, lucioase croite pe 
bie și cu drapaje în zona pieptului, se mula perfect pe corp, iar fustele ajustate pe șolduri erau 
lungi până la pământ, ușor evazate în jos cu clini și o mica trenă. Conform canoanelor morale 
rochia era albă, putea să aibă un decolteu modest, dar mânecile trebuiau să fie lungi. În coafura 
miresei, aranjată în bucle ondulate, se prindea coronița și voalul lung din stofă transparentă, care 
se păstrează în tradiții ca simbol al castităţii și al modestiei miresei. În fotografiile acestei perioa-
de miresele țin cu ambele mâini un buchet bogat din diferite flori.
În timp ce femeile erau preocupate să-și achiziționeze și să demonstreze cele mai moder-
ne rochii, revelând preocupări excesive pentru aspectul fizic, bărbații cu aceeași pasiune erau 
preocupați de sfera politică. În spatele acestui aspect stă practicitatea bărbaților, rezultată din 
rolul existențial de protector și susținător al familiei, lângă care femeia are rol de bijuterie și 
etalează bunăstarea financiară asigurată de bărbat. În continuare costumul bărbătesc a rămas 
conservativ, atestând ușoare schimbări de siluetă, care în anii ’30 a căpătat mai mult rafinament 
și solemnitate. Costumul mirelui era de culoare neagră, iar cămașa imaculat de albă. Smochingul 
purtat cu precădere în ziua nunții era ușor ajustat pe talie, cu cusătură și șliț pe linia de simetrie 
a spatelui, se încheia cu unul sau doi nasturi la nivelul taliei în față și avea revere late din stofă 
lucioasă în contrast cu stofa de bază. Pantalonii erau drepți, călcați la dungă și cu terminația 
răsfrântă. Papionul alb la gât și butoniera de flori prinsă de colțul reverului constituiau accentele 
distinctive în costumul mirelui.
În concluzie vom menționa că perioada interbelică a adus mari schimbări în cursul vieții. În 
ceea ce privește evoluția costumului de nuntă în această vreme dificilă, se urmărește tendința 
prelevării stilisticii occidentale moderne și îmbinarea acestei imagini cu practicile tradiționale 
locale. 

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a