Anna karenina

a o mai iubi, s-ar fi putut indrăgosti din nou, văzind-o in

rochia şi cu pieptănătura care-i stăteau mai bine.

Auzi soneria inainte de a-şi isprăvi toaleta.

Cind intră in salon, nu Vronski o intimpină cu privireaj

ci Iaşvin. Vronski se uita la fotografiile lui Serioja, pe

care ea le uitase pe masă, şi nu se grăbi s-o privească.

mina. nucs

≪M.

t eaqm.se zăpăcise (lucru stra /lui

puternică). Ne cur.c

tea≫. 4e aw&giţimrt≫ jfc liţjţurse. Dă-mi-le, il rugă Au,

l≪aBi

Utofe^klexei, şi—1 privi semnificativ, cu ochi stră'ucltcri.

fjpffc,jabutite cursele de anul acesta ? in locul lor, eu

asistat la cursele de la Corso, la Roma. Dealtfel, du*nn|

nu vă plane viaţa din străinătate, adăugă ca cu prietenos.

Vă cunosc şi vă ştiu toate gustui,le, L vă/ut foarte puţin.

imi pare rău, fiindcă gusturile mele sint indeot

proaste, răspunse laş vin, muşcindu-şi colţul sting. al n

taţii.După un răstimp de conversaţie, observind că. Vror se

uită la cea.s, Ia.şvin o intrebă pe Anna cit mai că la

Petersburg. Apoi, dezdoindu-şi trupul uriaş, p e ş a p ^

tiid foarte nuţirv^fepun.^e Anna ir

J&um*amoa oe Mmfan? iniabă . . lindu-se $1

&oresindu-se lui Vronsfei. Ucde iei mas* ?, ,, ' $6 la pite≫

lat aaJ-aa, sgm≫ Airrm cu x-.i ja ■ '<*■ fu^#irWia;Ttt fH ţi i •>--''iui

ca siina1iştj|w vileag fuiP{ cix> > nouă ă biac $ki dai

\> ', c o l pu.li.i impreună, i\./ii de r-,

n':v\ Alexei la dumneata

ii niuii.aoa4.|a|g|fM|i. cu un zimcă

Aia≫≫ & afifcu&e foarte

:i V- i -i -ki rămase

la

— Stai. Am ]

a#i de gil. iXu-i

..;, — Ai făcut f

niştit,

el. Du-te mamaie. Te ajung

iişvin.

i- l privi făi'ă să-şi ia ochii de -L

pii'oi s-pur.'-* ca să-1 reţină. \'a.

Luindu~i riiina, Anna şi-o i puft;t

la QL^ă ? i% agpm Vwşipfc cu un

zimbet li-.^.aipltiiatiU'-i:

indu-i cind

işi Nu se

m. Dintre

te ţine cel

mari'

—Alexei, nu le-ai schimbat fjţivdfs mine ? il intrebă

Anna, stringindu-i mina cu amindoii'ianiinile. Alesei, nu

mai p≫t indura. Cind plecăm ? ' --

—in curind, in curind. Nici nu-fi inchipui cit de tare

mă apasă si pe mine viaţa noastră de-aiei, răspunse Vronski

şi-şi trase mina.

—iiai, du-te,*du-*e ! făcu Anna, $gfeii&, şi se indepărtă

repede de dinsul.

XXX.1I ■ ':- ■- '\ '

oarse Vronski acasă, Anna incă nu -veiiise. i„

p i ) un după plecarea lui sosise o doamnă >i

ă impreună in oraş. Vronski rămase pe

\nna plecase fără să-i spună unde se -duce

intimplase pină atunci — şi fiindcă in di-

■:u fusese undeva tot fără să-1 vestească.

iăuga iritarea pe care o citise in dimineaţă i şi

amintirea tonului ostil cu care, de faţă •e ii smulsese

din murii fotografiile copi-i ceară neapărat o expl:

-'ie şi rămase s-o Dar Anna nu se into;; singură, ci

inso-Oblonski. o mătuşă r i< vi. fată bătrină. .mă

care venise dimhi i şi se dusese cu i Fără să bage

in seamă Iuta ingrijorată şi t! Vronski, Anna povesti,

bine dispusă, ceea ce eua^6ta.E i dimineaţa aceea.

Alexei vedea că se petrece co dins . ceva "deosebit : ochii

ei strălucitori, cind se opreau Ilin fustă asupra lui,

exprimau o mare tensiune de spirit. Vorbele M mişcările ei

aveau o vioiciune şi o graţie nervoasă — luciu care la

inceputul intimităţii lor il ispitea, dar acum il umplea de

ingrijorare şi de spaimă.

Prinzul fusese comandat pentru patru persoane. Toat&'

lumea se pregătea să treacă in mica sufragerie, cind sosi

Tuşkevici cu un comision pentru Anna din partea prinţesei*

Betsy. Druga s-o ierte că nu venise să-si ia rămas bun. Era

indispusă. O ruga insă pe Anna să vină ea la dinsa intre

şase şi'jumătate şi nouă. Vronski aruncă o privire Annei,

auzind această precizare a orei care arăta că fuseseră luate

'4

125

Gincl

se ≪j iu ■ ! ■

amini

imi

1

K

—

*≫.

mirae;

La-ss'

aceea

cu ia.

lului.

aştep

ţită J

Era

ţq măsurile ca să nu dea ochi cu nimeni. Dar Anna parcă

≪nu băga nimic de seamă.

— imi pare rău că tocmai intre şase jumătate şi nouă

JHu pot să mă duc, zise Anna, cu un zimbet abia schiţai.

-— Prinţesei are să-i pară foarte rău,

— Şi mie.

- — Vă duceţi, desigur, s-o ascultaţi pe Patti ? intr

*Tuşkevici.

—Patti ? Mi-ai dat o idee. M-aş duce, dacă aş put

găsi o lojă.

—Pot să v-o procur eu, se oferi Tuşkevici.

— Ţi-aş rămine foarte, foarte recunoscătoare, răspur ; Anna. Dar nu vrei să iei masa cu noi ?

': Vronski ridică din umeri aproape neobservat. Nu pr

cepea nimic din purtarea Annei. De ce o adusese pe aceasf ; prinţesă bătrină ? De ce oprise la masă pe Tuşkevici şi, mai J cu seamă, de ce il trimisese după lojă ? Era oare cu putinţă

să se gindească măcar să se ducă, in situaţia ei, la un spectacol,

in zi de abonament, s-o asculte pe Patti, unde va fi

'Intreaga societate cunoscută de ea ? Alexei se uită la dinsa

cu o privire gravă. Anna ii răspunse cu aceeaşi căutătură;

provocatoare, veselă şi deznădăjduită in acelaşi timp, a

cărei semnificaţie Vronski n-o putea inţelege. in timpul

prinzului, Anna se arătă deosebit de veselă, cochetind

parcă, ba cu Tuşkevici, ba cu Iaşvin. Gind se ridicară de

la masă şi Tuşkevici plecă după lojă, iar Iaşvin se dus să

fumeze o ţigară, Vronski cobori impreună cu dinsul il

apartamentul său. După un scurt timp el ieşi şi urcă in fug|

la Anna.

Anna se şi imbrăcase. Purta o rochie de mătase de ci

loare deschisă, decoltată, garnisită cu catifea, pe care şifăcuse

la Paris. Avea pe cap dantele albe, scumpe, care

incadrau faţa şi puneau in valoare orbitoarea-i frumuseţe

—Vrei să te duci intr-adevăr la teatru ? o intret

Vronski incereind să n-o privească.

—De ce mă intrebi cu atita spaimă ? răspunse Anm

jignită din nou, fiindcă el nu se uita la dinsa. De ce să

ni

mă duc ?

, Parcă nu inţelegea sensul cuvintelor lui.

— Fireşte, nu e nici un motiv, răspunse Vronski, po≪

somorit.

—Asta spun şi eu, adăugă Arma, făcindu-se că nu in-'

ţelege ironia tonului său şi trăgindu-şi mai departe, cu

un

aer liniştit, mănuşa lungă, parfumată.

—Anna, pentru numele lui Dumnezeu, ce e cu dum

neata ? intrebă Vronski, incercind parcă s-o trezească,

in

tocmai cum ii vorbise odată soţul său.

•— Nu inţeleg ce vrei să spui.

— Doar ştii că nu te poţi duce.

■— De ce ? Nu mă duc singură. Prinţesa Varvara a plecat

să se imbrace. Merge cu mine.

Alexei ridică din umeri, mirat şi deznădăjduit.

—Dar parcă nu ştii... incepu el.

—Nu vreau să ştiu nimic ! răspunse ea aproape strigind.

Nu vreau. Mă căiesc de ceea ce am făcut ? Nu, nu

şi

iar nu. Şi dacă ar fi s-o iau de la capăt, aş face acelaşi

lucru.

Pentru noi, pentru mine şi pentru dumneata, are

impor

tanţă numai dacă ne iubim. Alte consideraţii nu există.

De

ce locuim aici separat şi nu ne vedem ? De ce nu mă

pot

duce la teatru ? Te iubesc şi mi-e totuna, dacă tu nu teai

schimbat, urmă Anna in ruseşte, privindu-1 in ochi cu

o

strălucire ciudată şi neinţeleasă. De ce nu te uiţi la mine

?

Vronski o privea, li vedea frumuseţea chipului şi a toaletei,

care-i venea totdeauna aşa de bine. .insă acum tocmai

frumuseţea şi eleganţa ei il enervau.

— Ştii că sentimentele mele nu se pot schimba ; te rog

insă, te implor să nu te duci, spuse el din nou in franţu

zeşte cu o rugă duioasă in glas, dar cu o privire rece.

Anna nu-i auzi cuvintele. ii văzu insă privirea rece şi-i

răspunse enervată :

— Te rog să-mi explici de ce nu trebuie să mă duc.1

— Fiindcă asta ţi-ar putea pricinui...

Vronski se incurcă.

— Nu mai inţeleg nimic. Iaşvin n'est pas compromettanti.

Iar prinţesa Varvara nu e mai rea decit altele. Dar

uite-o.

1 Nu e compromiţător (fr.)-

va

Vronski avu pentru intiia oară un sentiment de ne

aproape de furie impotriva Annei, fiindcă aceasta nu vrti

intenţionat, să-şi inţeleagă situaţia. Sentimentul sporea şi

mai mult prin faptul că nu-i putea spune necazului său.

Dacă ar fi putut să-i mărturisească dese ceea ce credea,

Vronski ar fi treba*să-i spună : ≪A apare la teatru in această

toaletă şi cu aMbtetă prinţesă, cunoscută I de toată lumea,

inseamnă nu nunipi să-ţi recunoşti situaţia [ de femeie

pierdută, dar să sfidezi societatea, adică să re-| nunţi la ea

pentru totdeauna≫.

Vronski insă nu putea să-i spună aşa ceva. ≪Dar cum nu j

poate inţelege asta, şi ce se petrece cu ea ?≫ se intreba el. [

Şi simţea că-i scădea respectul pentru dinsa, şi to.todată in)

sufletul.lui sporea conştiinţa frumuseţii ei.

Se Jţibarse posomorit in apartamentul său şi, aşezin-1

du-se tHJfeă laşvin, care-şi intinsese pe un scaun picioarele}

lungi jPfej coniac eu sifon, porunci să i se aducă aceeaşi f

de Maggfci al fej$ Lankovski. E un cal bun şi|

te sfăt/ttamlBb-l cumfldjr^ ii sjppnea laşvin, uitindu-se lai

chipul atafcarii al es≪BB|Hidui≪ijsău. Are crupa cam joasăj

cit despre picioare şi cap, nu roţi dori ceva mai bun

— Cred că am să-1 iau. riigfunse Vronski.

Convorbirea despre cai il interesa, dar Vronski nu-şi

|tea lua gindul de la Anna, aseultinci fără voie zgomotul

şilor pe coridor şi uitindu-se la tv \sul de pe cămin.

— Annş. Arkadievna mi-a poram-it să vă anunţ că a

plecat la tHOfai.

laşvin fgNnat ternă un pi\\iăn% de coniac in sifon, bău

şi se ridică, incheindu-M luiir.x

—Ei i TUiiM Jfinl " intrebă Icxşvin, abia zimbind pe sub

mustaţă şi arătind |pin acest suriscă inţelege de ce e

mohorit

Vronski, fără să dea insă acestui fapt vreo

importanţă.

—rin trril ≪Hwr. ti' r"mr pusoaaorit Alexei.

'- — Eu..IH≪*.-to≪toi* i>ă raacluc, peatru că am făgăduit Şi

acum, la revedere ! Dacă vrei, du-te in stal. Ocupă fotoliul •

'M Krasinski, adăugă laşvin, ieşind.

— Nu pot. Am treabă. - **

≪Rău cu .nevastă, dar nai rău cu cineva care nu ţi-e

nevastă≫, gindi Iaşvin ieşind din hotol. . •

Rămas singur, Vronski se sculă de pe scaun şi incepu să

se plimbe prin cameră.

≪Ce e astăzi ? Abonamentul numărul patru... Acolo e

Egor cu soţia şi mama, probabil... Aşadar, tot Petersburgul

e acolo. Anna a intrat acum, şi-a scos blana şi a ieşit la lumină.

Tuşkevici, Iaşvin. prinţesa Varvara... işi inchipuia

Alexei. Dar eu ce mai aştept ? Mi-e teamă sau am trecut

lui Tuşkevici datoria de a o proteja ? Oricum aş privi-o, situaţia

e stupidă, stupidă... Dar de ce mă pune intr-o asemenea

situaţie 1≫ işi zise el, făcind un gest cu mina.

Prin mişcarea asta. Alexei agăţă masa pe care se afla

sifonul şi sticla cu coniac, gata s-o răstoarne. Vrind s-o re

ţină, o răsturnă de tot. Atunci o imbrinci, inciudat, cu pi

ciorul şi sună. ≫

— Daca vrei să mai stai in serviciul meu, spuse Vronski

feciorului care tocmai intra, trebuie să-ţi cunoşti datoria.

Să nu se mai intimple aşa ceva. Stringe de aici.

Simţindu-se nevinovat, feciorul vru să se apere ; dar,

uitindu-se la stăpinul său, inţelese după faţa lui că trebuia

să tacă. Feciorul se lăsă grăbit in genunchi pe covor şi incepu

să aleagă paharele şi sticlele intregi de cele sfărimate.

:— Asta nu e treaba ta. Cheamă un lacheu să facă aici

curăţenie. Tu pregăteşte-mi fracul.

Vronski ajunse la teatru la ora opt şi jumătate. Spectacolul

era in toi. Un plasator bătrin ii luă blana şi recunoscindu-

1, ii spuse ≪excelenţă≫ şi-i recomandă să nu ceară număr,

ci numai să-1 strige pe Feodor ! Pe coridorul luminat

nu era nimeni afară de plasator şi doi feciori care —■ ţinind

nişte blănuri in braţe — ascultau la o uşă. Prin uşa intredeschisă

se auzeau sunetele unei orchestre, acompaniind

staceato, in surdină, şi un glas de femeie care rostea desluşit

o frază muzicală. Uşa se dădu in lături şi un plasator se

strecură afară. Fraza care se apropia de sfirşit izbi auzul

hii Vronski prin claritatea ei, dar uşa se inchise numaidecit.

Alexei nu mai auzi sfirşitul frazei şi cadenţa, dar inţelese

≪lupă ropotul de aplauze de partea cealaltă a uşii că actul

şe isprăvise. Cind intră in sala puternic luminată de candelabre

şi de tulipe de bronz, cu gaz, se mai aplauda incă. Pe

scenă cintăreaţa eu umerii goi, strălucind de diamante≫ se

9 — Anna Karenlna, vca. 129

tartina şi Anbea : aduna, cu ajutora! teiwiHiiwi care-o ţinea

de mină, buchete araneate peste rampă ;? apoi se apropie

.aşjpn domn, care sorea pe creştetul lucios al capului o şuviţk

de păr pomădat; şi, cu miinile sale lungi, ii intindea o

cutie de bijuterii peste rampă. Tot publicul de la parter şi

din loji se frăminta, se inclina inainte, striga şi bătea din

palnie. Dirijorul il ajută de pe postamentul său să d**a cutia

ffc-şiindreptă cravata aibă. Vronski inainta pină in mijlocul

porterului şi, oprindu-se, incepu să se uite de jur im-fsejttr.

in ziua aceea, mai puţin atent declt orkrind, el abia luă te

seamă mediul cunoscut, familiar, scena, zgomotul,

intreaga turmă a spectatorilor — ştiută, neinteresantă, pestriţă

— din sala ticsită a teatrului.

Ca de obicei, nişte doamne, aceleaşi, şedeau in loji, cu

ruşte ofiţeri in spatele lor. Aceleaşi femei imbrăcate in rochii

multicolore — Dumnezeu ştie cine erau... Aceleaşi uniforme

şi redingote. La galerie — aceeaşi mulţime murdară.

in toată mulţimea asta din loji şi din primele bănci nu erau

decit vreo patruzed de persoane, bărbaţi şi femei, care reprezentau

adevărata, lume. Vronski tşi indreptă numaidecit

atenţia spre aceste oaze.

Actul se sfirşise. De aceea nu se duse in loja fratelui

său, ci trecu pină la randul intii şi se opri la rampă Ungă

Serpuhovski, care, zărindu-i de departe, il chemase cu un

zimbet.

Vronski n-o văzuse incă pe Anna şi nici n-o căuta ; dar,

după direcţia privirilor celorlalţi, ştia unde se afla. Se uita

il≫ Jurul lui, fără să-şi oprească privirea la ea. Aşteptindu-se

la ceva şi mai rău, il căuta din ochi pe Karenin, cate, din

fericire, nu venise in seara aceea la teatru.

—Cit de puţin aspect militar ţi-a mai rămas ! ii spuw

Serpuhovski, parcă ai fi un diplomat, artist sau aşa

ceva.

—Da. Cum m-am intors in ţară, mi-am şi pus fracul,

flspunse Vronski zimbind şi luindu-şi incet binoclul.

•'•- — in privinţa asta. drept să-ţi spun, te invidiez. De cile

≪& fitil intorc din străinătate şi-mi pun astea (Serpuhovski

Iţi IHtese eghileţii), imi pare rău după libertate. - -

Serpuhovski pierduse de mult orice iluzii privitoare la

cariera lui Vronski, dar ii iubea ca şi mai inainte, iar acum

deosebit de genţii cu dinsul.

:— Păcat că ai pierdtat primul act!

m

g cu urechea ta ceea ctv spunea SeFpuhovskt,

Vramki işi mută binoclul d<- ta lojile de jos la cele de bat≫

aom, eercetindu-U- cu pinim-i. Ungă o doamnă cu turban

şi uit bătranel pVşuv <•;.;■- c'ipea supărat in lentila binocluhii

pe careul mi.y..-a m< ;•- •■. v\ văzu deodată capul Ann-'i

—■ mindru, de o fruvmi-sv- "i'nit oare, zimbind intrun

≪.. cte dantele. Era in loja a cmc-ca de jos, la

douăzeci d< de dia&uL Şedea in lată şr. intoreiiKliE-se

puţin, sp t≪va iui laşvin. Ţinuta capului-ei pe umerii largi

şi frumoşi, strălucirea ochilor plini'de'un foc stăpinit,

splen-(ioarea intregii sale lii-nţer i-o aminteau intocmai aşa

cum o văzuse la balul ăin M≫.'ţeava.

Vroiiski o priv a insă acum cu alţi ochi. In sentimentele

pe care i le in^pi;-.) frumuseţea ei nu mai era nimic taini'

De aoeea irumu-cii . ei, deşi mai mare decit inainte.

atrăgea, dar in acc!.:-i timp ii şi jignea. Anna nu so uita ii

partea, lui, dar Vro.; :

din EKHI binoclul in partea aceea, VroBski băgă de seamă că

prinţesa Varvara, deosebit de imbujorată, ridea in chip nefiresc,

artmeind priviri dese spre loja de alături. Anna, eiotrănind

uşor cu evantaiul shins marginea de catifea ro^e 3

lojei, se uita undeva, departe, fără să vadă şi desigur nici

nu VK≪a să vadă ceea ee se petrece in loja vacină. Pe iaţa

lui lajvin era intipărită aceeaşi expresie pe care o Eiwea

cind pierdea la cărţi ; incruntat, laşvin işi virise irv gurft

≫lin ce in ce mai adine colţul s'ing al mustăţii şi arunca priviri

cMotişe tot spre loja de alături.

In loja aceasta,, 'din stingă, se aflau soţii Kartasov..

Vronski ii cunoştea. Ştia că şi Anna ii cunoştea. Doamna

Kartasov, o femeie slabă, mică de statură, stătea in picioare

in k)|a ei fi,, cu spatele intors spre Anna, işi punea mantila

de seară pe care i-o ţinea soţul.. Avea faţa palidă şi supărată.

; şi, foatrte enervată, spunea ceva. Kartasov, un domn

gras şi chel, se uita mereu inapoi la Anna, silindu-se să-şi

potolească soţia. După ce doamna ieşi. Kartasov zăbovi mult

şi căută cu ochii privirea Annei, vrind s-o salute. Dar Anna

nu vru să observe acest Ittertt. Intoarsă cu spatele, vorbea

cu laşvin, care-şi aplecase spre dinsa capul tuns. Kartasov

teşi afarft fără. s-o fi salutat şi loja rămăsese goală.

Vronsld nu inţelese ce anume se pr'ivi-u- * intie soţii

Kartasov şi Anna, dar simţi că se intimplase ceva pghitoi

8*

10

litti

.ulrtt

>ie≪

pentru Anna. işi dadei seama după expresia feţei ei că

Anna işi aduna ultimele puteri ca să-şi joace pină la capăt

rolul : să păstreze aparenţa unui calm desăvarşit —• ceea ce

izbuti perfect. Acei care nu o cunoşteau pe Anna şi nici

cercul ei, şi care nu puteau auzi expresiile de compătimire,

indignare şi de mirare ale femeilor, fiindcă Anna işi ingăduise

să se arate in public cu atita indrăzneală in toată

strălucirea frumuseţii sale şi a podoabei de dantele — aceia

admirau calmul şi frumuseţea acestei femei şi nu bănuiau

că ea indunj chinul omului legat la stilpul infamiei.

Văzind că se intimplase ceva. dar neştiind ce anume,

Vronski, plin de ingrijorare, se indreptă spre loja fratelui

său, nădăjduind să afle acolo ceva. Trecu prin sală in-tradins

in partea opusă lojii sale şi se intilni la ieşire cu

fostul lui comandant de regiment, care stătea de voi'bă cu

doi cunoscuţi. Vronski auzi rostindu-se numele soţilor Karenin

şi observă că fostul său comandant de regiment se

grăbise să-i spună tare pe nume, privindu-şi semnificativ

interlocutorii.

—Ah. Vronski ! Cind treci pe la regiment ? N-ai să

scapi fără un chef. Doar dumneata eşti stilpul

regimentu

lui ! ii strigă comandantul.

—imi pare foarte rău, dar n-o să am timp. Să lăsăm

pe altă dată, răspunse Vronski şi urcă in fugă scările,

indreplindu-

se spre loja fratelui său.

Bătrinn contesă, maică-sa, cu cirlionţii de culoarea oţe~

lului, era şi ea in loja fiului său. Alexei intilni pe Varea,

insoţită de prinţesa Sorokina. pe coridorul lojilor de sus.

După ce conduse pe prinţesa Sorokina la mama ei.

Varea il luă pe cumnatul său de braţ şi incepu numaidecat

să vorbească cu el despre ceea ce-1 interesa. Era atit de tulburată,

cum rar o văzuse mai inainte.

—Găsesc că este o laşitate şi o josnicie. Madame Kartasova

n-avea nici un drept s-o facă, Madame

Karenina...

incepu Varea,

—Dar ce s-a intamplat ? Eu nu ştiu nimic.

—Cum ? N-ai auzit ?

—iţi dai seama că eu trebuia să aflu cel din urmă.

—Există oare o fiinţă mai rea devii această Kartasova?

—Dar ce-a făcut ?

132

—Mi-a povestit bărbatul meu... A jignit-o pe Karenina.

Kartasov a "schimbat citeva vorbe cu ea, de la o lojă Ja

alta, şi soţia sa i-a făcut o scenă. Se pare că i-ar fi spus

ceva jignitor in gura mare şi ar fi plecat.

—Conte, vă pofteşte mama dumneavoastră, ii spyjşe

prinţesa Sorokina, scoţind capul pe uşa lojii.

—Te tot aştept, incepu maică-sa zimbind ironic. Niţpi

chip să te mai văd.

Alexei văzu că maică-sa nu-şi prea stăpini un zimlţet

de bucurie. *

—Bună seara, maman. Tocmai veneam la dumneata,

răspunse el cu răceală.

—Cum V Nu te duci foire Ixi cour ă madame Karenine?1

adăugă ea, după ce prinţesa Sorokina se dădu la o parte.

Elle ţait sensa.tion.~On aublie la Patti pour elle. 2 " .

—Maman, te-am rugat să nu-mi vorbeşti de asta, spuse

Alexei incruntindu-se.

-— "Vorbesc despre ceea ce vorbeşte toată lumea.

Vronski nu răspunse nimic şi, după ce schimbă cile va

cuvinte cu prinţesa Sorokina, ieşi. Se intilni in uşă cu fratele

său.

— Ah ! Alexei ! il intimpină fratele său. Ce murdărie !

O proastă şi nimic mai mult... Tocmai vroiam să mă duc la

ea. Hai impreună.

Vronski nu-1 mai ascultă. Cobori cu paşi repezi. Simţea

că trebuie să facă ceva, dar nu ştia ce anume. Era necăjit

impotriva ei, fiindcă ii pusese pe amindoi intr-o situaţie

falsă, dar in acelaşi timp era plin de milă pentru ea şi

răscolit de suferinţele ei. Cobori la parter şi se indreptă spre

loja Annei. Stremov stătea in picioare lingă lojă şi vorbea

cu Anna.

— Nu mai există temeri. Le moule en est brise. 3

Vronski se inclină inaintea ei şi se opri să vorbească cu

Stremov.

—• Mi se pare că ai venit tirziu şi n-ai auzit aria cea

mai frumoasă, spuse Anna lui Vronski, uitindu-se ironic la

dinsul, după cum i se părea lui. r

1 Sa faci curte doamnei Karenina ? (fr.). '

≪Face senzaţie. Pentru ea, lumea o uită pe Patti (ft1./. ■

I s-a stricat tiparul (expresie franceză), aşa ceva nu -se mai

133

-r*,'li*i iitrt ≪n critic teun, răspunse Alexei şi o privi eu

'/asprjaae. '[ , / * ; : '

-* Ca şi prinţttl Saşyin, adăugă Anna zambind. El e ae

părere că Patti ciatl p?ea tare. Mulţumesc, spuse ea, iuini

'cu mina ei miea, raiprinsă intr-o mănuşă lungă, programul.

. ridicat de Vrmtaă. in aceeaşi clipă, faţa ei frumoasă tas-.

' fcări; se iidieă şi trecu in fundul lojii.

, Dbservind <;ă in timpul actului următor loja ei jenase

goală, Vroraski părăsi parterul in şoaptele de protest ale

$ălii, incremenită in sunetele cavatinei, şi pleeă acasă.

Anna se şi intorsese. Ond intră la dinsa, Vronski o găsi

Imbrăcată aşa cum fusese la teatru. Şedea pe primul fotoliu

de la perete şi se uita drept inaintea ei, ii arumcă o pri-

Vire fără sS-şi schimbe atitudinea.

;', — Anna, rosti ei.

—Numai tu eşti de vină, wumai ţu J strigă ≪a, rMidlndu-

se cu glasul inecat in lacrimi ae ideznMe|de şi

nrrie.

—Te-am i*0&,'p;-i&M, Mq$Rp&t *& ai4. te! &xxei. Ştiam,

că ai să ai nejilafam...

—Neplăceri ! izbucni Anna A Jost ingrozitori N-am

jsă uit asta cit oi tr'ăa. Mi-a spuscsţfă-i e ruşine să stea

alături

dfe mim-.

—Vorba unei femei proaste, incercă s-≪' liniştească

Vronski. Dar de ce să rişti şi să prohod...

—iţi urăsc calmul. Nu trebuia să tnă faci să ajnng

aici.'Dacă ,m-ai fi iubit...

—Anna 1 Ce are a face asta cu dragostea mea ?

—t)a. Dacă m-aj ii iubit, ca mine... dacă ai fi suferit

ca mine... urmă Anna, privindu-1 cu o expresie -de

-spaimă≫

ii era milă de dinsa, insă il cuprinse fi ciuda. O laeredinţă

<§e dragostea lai, tfiaadeă ăşi dădlea seama că numai

a|a 4≫ pălea .potoli acum. Ma-i sspaae iaki un ≪u^int de mustrare,

dar in adancul sufletului era supărat pe ea.

Jar asigurările de dragate ale ]jai yxonsfci, po care

acesta Je socotea aSt de banale, iacii .se riişina să lf rostească,

Anna Io sorl>ea şi incetul cu incetul w poti>1<.;u

A doua zi. oi plecară la "ţară deplin impăcaţi.

PARTEA A ŞASEA

DARIA 'AL￡XAKBfiaftWA petrecu vara iiaap.ft-ima cu

toţi copiii la PokEawaiB^iev, ist saca sa, Kitty Lovia*. ha moşii,

ei-casa ajunsese atiidfc d&ăpăBsa.tă, incit Levint şi eu≫ sa1 o

convinseseră ii#-f≫ petreacă vaea la. din i i . Stepa≫ kadici

ora im-intat de aoeattfcăi hetăiitoe. Spu.iea eă≫-i p grozav df

rau că sluj&a. ≫u*4 lăsa. să-şi pearoacăi va*≫ t≫răimpreună

eu i'ainilia — ceea. ≪e ar fi fost pentro ' sul ce:\

mai mare iorii-ire; El răssase Iii Mbeecva şi1 din cind in

cind la ţară. penSru.≪ zi-doua. Afiara de Alexandrovna

cm toţi copiii oi ?i- cu guvernanta, fi≫ sciţilor Levin se

sosi găiea şi bat rina printrsa. Ea se datoare să-şi

saqpeiv^seze- fiica fără experienţă, ≪caee

intr-o amimită aiBuaţie≫. Pe lingă asia, Va≫≪aka,

prietena din siffăoaăitate, işi ţinu-r şi ei făgădui≫!≫1 ite- a

veni lia Kilty ^≪pă naăritiş <\ v -,:abilise l-i Pokrovskoie.

Aşa= că in casat lui Levirt erau i . - i nai rudele -; soţi≫ sale.

D≪$i I.< viii ii bsrbea pi inii. ii cam p.r , ■"luiasea jd oriniftHL.

la' Levhv≫ se vi-d'\m inăbuşite f'<≪ iawasa* ≪elementului Şcei

K.iţki≫, cum ii /icc:i el in şinei lui. rudele sale. se atfl-i unt

singur o-.\ pi-ie — Serghpi. I Datr şi ascesia era un om de

formaţie nu * nişev≫, aşa că spiritul <-

Levin-> se pierduse cu lotul.

in casa lui Levin, rămasă multa vreme goală, Sorfetea

aerau aii ta lume. incit aproape toate- odăile erau oej*p≫8isv

Mai in fiecare zi

aşestiH'-diti-se- la raasă, să fie nevoită a nunaăra. pe toţi

musa￡iffi şi * pune- Ia u măsuţă deoparte pe. al tnreisprezeci^

a 'Oepa* sau pe a treisprezecea nepoata. Kitty, care se

ţinear. cu rta de gfwpodăflri*; avea derfrahă heiWaie de eap

sa se