Anna karenina

1 Se obişnuieşte (fr.). ,

≪a ridica piatra, ci se va duce lai Aram*

Mm ştet* Itttărire, primind-o şi la dinsa. •

iail *i' Aipa sosire, Vronski o vizită şi, găsind-flM

''Ş*iEpir*ăşi dorinţa. <*'

<•' Aiexel, răspunse Varea, după ce-1 ascultă pM tţ

ştii cit imi eşti de drag şi c° sint in stare să

; tine. Am tăcut, fiindcă ştiam că nu-ţi puteam fi de

folos, nici ţie, nici Annei Arkadievna, urmă ea, rostind cu

deosebită grijă numele ≪Anna Arkadievna≫. Te rog să nu-ţi

inchipui că o condamn. Nici nu-mi trece prin minte. Poate

că HI locul ei aş fi făcut la fel. Nu intru in amănunte şi

nici nu pot intra, ii spuse Varea privindu-i cu sfiiciune

dhifKa inturtieat. Dar trebuie să vedem lucrurile aşa cum

dfeţt. TK vreisii mă duc la dinsa, s-o primesc la mine şi s-o

taMbitifez agilei in societate. inţelege insă că nu pot face

rfWfa. Am feţfe ≪are se ridică şi trebuie să trăiesc in societate

pentru bărbatul meu. Să zicem că m-aş duce la Anna

Arkadievna. Ea ar inţelege că nu pot s-o poftesc la mine,

sau ar trebui să fac aşa, fettlt' ea smkHii ireHlitească ps aceia

care privesc altfel lucruri!*; As*a'/ar jigH&H). Eu nu pot

s-o inalţ... • 'A■"" ' -

—Nu cred să fi căzut mai j^Mnaecit sutele de femei pe

≪Sftre Io primiţi, o intrerupse V*widhi şi mai inunecat ;

apoi

se ridică tăcut, inţelegind că hotărirea cumnatei sale

nu

mai pute;) fi

—Alexet. nu fi supărat p>e mine. Pricepe, te rog. că

ă-am nici o vină, şopti Varea, uitindu-se la dinsul cu

un

rfRibet sfios.

' ■— Nu sint supărat pe tine, răspunse Alexei. tot atit de

ffesae. dar asta mă doare indoit. Mă doare şi pentru prietenia

noastră strica!ă. Să zicem că n-o strică, dar o slăbeşte,

căci trebuie-iă !aţe!e-*i că nu poate fi altfel.

Dup**ee≪te-cuvinte. Vronski plecă.

• ■ Alewgi inţelese ca alte incercări ar fi fost zadarnice.

loebuMi aft petse*ca cele citeva zile la Petersburg. ca -in≫.

tihun oraş sfaPăin, ferindu-se de orice relaţii cu societa de

dinainte, ca sa nu se expună la neplăceri şi la jig aiit de

chinuitoare pentru el. Una dintre laturile cele neplăcute

ale situaţiei sale la Petersburg era imprejur; ca Alexei

Alexandrovici şi numele său erau parcă tindeni. Nu

puteai să incepi o convorbire, fttV'ca discuţia

să nu alunece la Karenin. Nu te puteai sfcaee untlewa, Stra

să-1 intiinoşti. Aşa ii părea cel puţin lui Vronski, după cu≫'-,

unui om cu un deget bolnav i se pare că se loveşte mere≫

de toate lucrurile tocmai cu degetul bolnav.

Şederea lui la Petersburg ii părea şi mai apăsătoare din

pricina atitudinii Annei, care era intr-o stare de spirit nouă

şi neinţeleasă : cind p;ir;ă de dragoste pasionată, cind rece,

mereu nervoasă, $i tesiigmatică. Părea frămintată de un

gind pe c^ic- j-i-,iJ8HW3-dea şi nu băga in seamă jignirile

case o'jrăvcajn. "fdtalfc Jlui Vronski şi pe care. cu sensibilitatea

ei obişfiisgJ!y^,4B?:fi trebuit să le simtă mai viu decit el.

x x i x , . ; , ; ■ ■ . ■

ru Anna unul dintre scopurile reintoarcerii sale in

ţasa- -— oel mai de seamă — fusese să-şi revadă copilul.

Giadail acestei revederi nu incetase s-o frăminte din ziua

in ≪are păagWse italia ; şi cu cit se apropia de Petersburg,

cu afttt b≪ţ*Bfia şi nerăbdarea creşteau. Nu se 'intrebase

cranisa pţffle la cale intalnirea. I se păruse firesc şi simplu

să-şi vadă copilul cind va fi in acelaşi oraş cu dinsul. Dar

după sosirea la Petersburg, situaţia ei in societate i se infăţişă

clar şi Anna işi dădu seama de greutatea de -a obţine

cintalnire.

& afla de două zile la Petersburg şi nu inofltowe ≫ ≪aif* să

.se gindească la băiat, dar incă nu-1 văatMe. Swfaţea eă

nu^se cădea să meargă de-a dreptul in casa inifl≫ească pe

Alexei Alexai>drovici. iaăamtru şi s-o jignească. Numai

gindu! de a-sci i-e său şi de a intra in legătură cu dinsul ei

a un chin Anna ; şi nu-şi găsea liniştea decit atunci cind d

tiifeft. vedoa băiatul la plimbai.e„ după ev ar afla c;rta

şi se -duce, era prea puţ Li pembru ea. Atita =e peoifcu

intilnirca ≪sta, avea at%B t-A-i s->mnu '. de pult să-1

imbrăţişeze şi .sa-1 ≪felit-' ! Fi--ta dacUfă m

ar fi putut s-o ajute ş≫J5ă-i dia un &Lit ; mai

alia in casa lui Ale3iB|ll^.lexandrovici. trecură cu

A treia zi, aflind despre stransele relaţii dintre Alexei -|

Alexandrovici şi contesa Lidia Ivanovna, Anna se hotări săi

trimită acesteia o scrisoare, care o costă multă trudă. ii

spuse intenţionat că intilnirea ei cu băiatul atirna de

mărinimia soţului său, ştiind că scrisoarea ii va fi arătată şi

că el, jucindu-şi mai departe rolul de om generos, nu va

putea s-o refuze.

Comisionarul care dusese scrisoarea se intoarse cu vestea

cea mai crudă şi cea mai neaşteptată : nu era nici un răspuns.

Nu se simţise niciodată atit de injosită ca in clipa CInd,

chemindu-1 pe comisionar, auzi din gura lui relatarea

amănunţită, cum aşteptase şi cum i se spusese că ≪nu era

nici un răspuns≫. Se simţea umilită şi ofensată ; dar inţelegea

că, din punctul ei de vedere, contesa Lidia Ivanovna

avea dreptate. Durerea ii era cu atit mai mare, cu

cit răminea neimpărtăşită. Nu putea şi nici nu voia s-o

impartă cu Vronski. Ştia că in ochii lui, deşi el era principala

"cauză a nenorocirii sale, intilnirea ei cu băiatul păreai un

lucru puţin insemnat. Ştia că n-ar fi fost in stare^ sŞ!

pătrundă in adinc suferinţa sa. Ştia mai ales că atitudinea lui

rece in această chestiune ar fi putut s-o facă a-1 uri, şi Anna

se temea de acest lucru mai mult decit de orice pe lume.

De aceea, ea ascundea tot ceea ce il privea "J pe băiat.

Stind toată ziua acasă, Anna incercă să născocească un,!

mijloc ca să-şi vadă copilul. Se opri la hotărirea de a-i scrie1*

soţului. incepuse chiar scrisoarea, cind i se aduse răspun-

SWl Lidiei Ivanovna. Tăcerea contesei o făcu să se resemneze

şi să se supună ; dar scrisoarea, cu tot ce citi printre ri

duri, o indignă. Răutatea asta, pusă alături de dragostea'

ei, pătimaşă şi firească pentru copil, i se păru atit de ne-4'

dreaptă, incit se revoltă impotriva celor ce voiau s-o jignească

şi nu se mai invinovăţi pe sine insăşi.

≪Calmul ăsta e o prefăcătorie, işi zise ea. Ei vor numai

să mă jignească şi să chinuie copilul. Şi eu să mă supui/*

lor ? Pentru nimic in lume ! Lidia e mai rea decit mineJ-i

Eu cel puţin nu mint.≫ in aceeaşi clipă, Anna se hotări săi

se ducă chiar a doua zi, in ziua de naştere a lui Serioja,°'f

de-a dreptul acasă Ia soţul ei, să cumpere slugile, să le in-

-şele, ca să-şi vadă cu orice pn§| băiatul şi să spulbere minciuna

aceea monstruoasă ;.ge,￡are:.eţesuseră in jurainesfo-;

ricitului copil. '

>

Se duse la o prăvălie, cumpără jucării şi chibzui planul

de acţiune. Se va duce dis-de-dimineaţă, pe la ora op^

cind, probabil, Alexei Alexandro viei nu va fi incă sculat≫

Va avea in mină banii pregătiţi, pe care ii va da portarului

şi feciorului, ca s-o lase să intre. Fără să-şi ridice voalul,

ea le va spune că vine din partea naşului lui Serioja, ca

să-1 felicite şi să pună jucăriile lingă patul băiatului. Numai

cuvintele pe care urma să le spună copilului nu şi le

pregătise.- Deşi işi frămintă mult timp, capul ea nu putu

găsi nimic.

A doua zi, la ora opţ dimineaţa, Anna cobori dintr-o

birjă de piaţă şi sună la intrarea principală a fostei sal≪

case. - . . . . ,

— Du-te de vezi ce vrea. E o cucoană, zise Kapitonidţ,

incă neimbrăcat, numai cu paltonul pe dinsul şi in galoşi,

uitindu-se pe fereastră la doamna cu faţa acoperită de un

voal, care stătea chiar lingă uşă. '<■■

Ajutorul de portar, un tinăr pe care Anna nu-1 cunoştea,

nu apucă să deschidă bine uşa că Anna se şi strecură

inăuntru. Scoase din manşon o hirtie de trei ruble şi

i-o puse in mină.

— Serioja... Serghei Alexeici, rosti Anna şi trecu ina

inte.După ce se uită la bancnotă, ajutorul de portar o opri

la uşa cealaltă, eu geamuri.

— Pe cine căutaţi ? o intrebă el.

Anna nu-i auzi cuvintele si nu răspunse.

Qbservind fisticeala necunoscutei, Kapitonici ieşi chiar

el in intimpinarea ei, o lăsă să intre şi o intrebă ce doreşte.

—- Din partea prinţului Skorodumov, la Serghei Ale-,

xticip răspunse ea.

" '-^- Nu s-a sculat incă, zise portarul, uitindu-se la ea

cu luare-aminte.

Anna nu se aşteptase deloc ca atmosfera vestibulului,

rămas neschimbat, din casa unde locuise nouă ani, s-o

impresioneze atit de adinc. Amintirile, vesele şi triste, năvăleau

una după alta in sufletul ei şi Anna uită o clipă ce

căuta acolo. , ,, . -

8≫

- ■ ~- Dosiţi sS aşteptaţi ? o infreft#

du-t blana. .'' ;' _^

oe-i scoSM≫ Msmst, Kapitonici o ftt&fc'l* fişă, i şi,

in tăcere, se inclină adine in faţa ei. . Jtaftiţi,

excelfenţă, spuse el.

vru să spună ceva, dar nu putu scoate nici un

ti privi pe bătrin cu o rugă vinovată in ochi şi

in-"'■ ≪uxe scara cu paşi uşori şi repezi. Cu tot

trupul inainte, agăţindu-şi galoşii de trepte,

Kapitonici I

PusleseRttl e acolo. Poate nu e imbrăcat. Mă duc să

^ W& BBai departe scara cunoscută, fără să audă

mm ≪*'Spu≫ea Mtrinul.

Pf^i pe aici, la stinga. Iertaţi că nu e grijit.

Stă odaie a divanelor, spuse portarul,

răsuflind rog, aşteptaţi puţin, excelenţă,

mă duc să Kapitonicjşi, <ă&p& ce-i trecu

inainte, deschise şi se mistui i≫ llpsul ei.

Anna se opri, aşteptrezii,

urKa pcrttainal, Ieşind pe uşă.

f poftarui rostea ≪e&e cuvinte, Anna auzi

# c≪SMt 4e copil. Şi aeert eiaest ,KB destul ca să-şi recunoască

băiatul, să-i răsară ea aifevea dinaintea'ochilor.

—■ Edfc&$nă, lai,ă-mă, dă-te Ia o parte, zise ea şi intră pe

uşa cea inaltă.

in dueapta uşii se afla un pat, iar in pat şedea in capul

oaselor băiatul cu cămaşa descheiată ; căsca şi se intindea,

cu trupul aplecat inainte. Apoi buzele i se impreunară

intr-un zimbet fericit şi somnoros şi, cu surisul acesta

pe "buze, copilul se răsturnă incet şi dulce inapoi in pat.

— Serieja ! 'tţfefrti mama, apropiindu-se fără zgomot ,de

el,

in timpul despărţirii şi sub năvala dragostei pe care o

simţea pentBtt ≪Basul in ultima vreme, Anna il vedea in

inchipuire ca băieţel de patru ani, la virsta in care ii plăcuse

ei mai mult. Acum insă copilul nu mai era nici măcai

-aţa cum il lăsase. Se indepărtase şi mai mult de copilul de

Wţtrtt ani. Crescuse şi slăbise ; aproape să nu-1 recunoască !

W Eaţă slabă, ce păr scurt ! Ce miini lungi ! Cit de mult

≪e schimbase de cinti il părăsise ! Dar era el, cu forma

capului său, buzele lui, cu gitu-i moale, cu umeraşii largi..;

■r- Serioja l repetă Arma la urechea p Băiatul se ridică

iarăşi intr-un cot, işi intoarse capyfc zburlit in dreapta şi

in stinga, căutind parcă pe cineva, |fe deschise ochii. Se

uită liniştit şi intrebător citeva clipe la maică-sa, care

stătea nemişcată inainte ; apoi deodată su-rise fericit şi.

inchizindu-şi din nou ochii somnoroşi, sft? prăvăli, dar nu

pe spate, ci spre dinsa, in braţele ei.

—S-erioia ! Scumpul meu băieţel ! exclamă Anna, inăbuşindu-

se şi cuprinzind cu braţele trupul'lui dolofan.

—Mamă ! izbucni copilul, răsucindu-se in braţele ei,

ca să-i simtă atingerea mainilor cu tot trupul său.

Zimbind somnoros, cu ochii tot inchişi, Serioja işi puse

miinile pe umerii mamei, se lipi de ea, invăluind-o intr-o

mireasmă plăcută şi călduţă, pe care o au numai copiii in

somn. Incepu pe urma să-^i frece faţa de gitul şi de umeri

eL

— Ştiam, zise copilul, deschizi&d ochii. Azi e ziua rate.

Ştiam că ai să vii. Mă scol indată.

Şi, spunind aceasta, Serioja adormi din nou.

Anna il cercetă lacom c≪ privirea. "Vedea cit de mult

crescuse şi cum se schimbase in lipsa ei. Ii recunoştea şi

nu-i recunoştea picioarele goale, atit de lungi acum. care

ieşeau de,4p|b giapuma. ii recunoştea obrajii slăbiţi şi zulufii

tăiaţi jiapt de pe ceafa pe care i-o sărutase atit de

des. Pipa≫'Ht)4tei şi nu putea spune nimic. O inăbuşeau

lacrimile.

—De ce pimgi, mamă ? o intrebă copilul, trezindu-se

de tot. Mamă, de ce plingi ? strigă Serioja cu glas

plingător.

—Eu ? N-am să mai pling... Pling de bucurie. Nu.

te-am văzut d-e atita vreme ! N-am să mai pling, n-am

să

mai pling, zise Anna, inghiţindu-şi lacrimile şi intoreinduşi

capul in altă parte. Hai ! E timpul să te imbraci,

adăugă

ea, după ee-şi mai reveni.

După citeva clipe de tăcere, Iară să-i lase mina, Anna

se aşeză Kngă pat pe un scaun pe care erau pregătite hainele

lui Serioja.

■— Cum te imbraci fără mine ? Cum... Anna vru să

Vdffoească simplu şi vesel, insă nu putu şi-şi intoarse iaEifjlfaţa

in altă parte. , . - , ; '≫-

.— Nu mă mai spăl cu apă rece. M-a oprit papa. Dar fie

VasiH Lukici nu l-ai văzut ?" Are să vină acum. Vai, te-ai ≪|

ezat pe hainele mele !

>; Serioja rise cu hohote. Anna il privi şi zimbi.

ri — Mamă, măicuţă, sufleţelul meu ! strigă Serioja, arune!

ndu-s≪ din nou spre ea şi imbrăţişind-o, ca şi cum de-abia

acum, cind ii văzu surisul, inţelese bine cele ce se petreceau.

Asta nu trebuie, zise copilul, scoţindu-i pălăria din

cap. Apoi, parcă văzind-o pentru prima oară fără pălărie,

se aruncă iarăşi ca s-o sărute.

— Dar ce ai gindit despre mine ? Ai crezut că am

murit ?

^ — N-am crezut niciodată ! ; — N-ai crezut, puiul meu ?

- — Ştianij ştiam, repeta Serioja cuvintele lui preferate

Şi, luindu-i mina care-1 mingiia pe păr, o lipi cu palma dv?

gura lui şi incepu s-o sărute. ' / _ ■ ■

XXX

La inceput, Vasiii Lukici nu inţelese cine era doamna in

Vizită la ei, şi — aflind că venise chiar mama, acea femeie

care-şi părăsise soţul şi pe care el n-o cunoştea, deoarece

intrase in slujbă după plecarea ei — rămase incurcat. Nu

ştia dacă trebuie să intre inăuntru, ori nu, sau să anunţe

pe Alexei Alexandrovici. Socotind, in sfirşit, că era datoria

lui să-1 scoale pe Serioja la ora obişnuită, fără să ţină

seama de cine era acolo, mama sau altcineva, Vasiii Lukici

se imbrăcă, se apropie de uşă şi o deschise.

Dar mingiierile mamei şi ale fiului, sunetul glasului lor

şi vorbele pe care şi le spuneau il făcură să-şi schimbe

gindul. Preceptorul clătină din cap şi, oftind, inchise uşa.

≪Să mai aştept zece minute≫, işi zise el, tuşind uşor şi ştergindu-

şi lacrimile.

in timpul acesta, o mare emoţie domnea printre servitorii

din casă. Toată lumea aflase că venise cucoana. Kapitonici

o lăsase să intre, şi ea se afla acum in odaia lui

Serioja. După ora opt, boierul obişnuia să treacă prin camera

copilului. Toate slugile inţelegeau că o intilnire a

soţilor era cu neputinţă şi că trebuia impiedicată. Kornei,

113

feciorul personal al lui Alexei .Alexandrovici, cobori in

camera portarultii şi intrebă cine dăduse drumul doamnei

Karenina ? Aflind de la Kapitonici că o primise chiar eV

şi o condusese sus, Kornei il mustră pe bătrin. Portarul

se incăpăţină să tacă ; dar cind Kornei ii spuse că pentru"

asta ar trebui dat afară, Kapitonici sări in sus şi, dind

din miini cu aprindere, se apropie de el, spunind :

—Da ! Aş fi vrut să te văd pe tine dacă-i dădeai dru

mul ori nu ! După ce ai slujit zece ani şi n-ai auzit

decit

vorbe bune, te-ai fi dus şi i-ai fi spus : ≪Poftiţi

afară !≫

Văd că eşti tare in politică. Aşa-i ! in ce te priveşte

pe

tine, nu uiţi să-ţi prazi stăpinul şi să-i şterpeleşti

blă

nurile !

—Bădăranule, ii aruncă dispreţuitor Kornei şi se in

toarse spre dădaca lui Serioja, care intrase tocmai

atunci.

Măria Efimovna, judecă şi dumneata. I-a dat drumul,

n-a

spus la nimeni. Iar Alexei Alexandrovici trebuie să

iasă

din clipă in clipă şi are să se ducă in odaia copilului !

—Ce intimplare ! Ce intimplare ! oftă dădaca. Kor

nei Vasilievici, caută de-1 ţine pe loc intr-un fel sau

altul

pe boier, eu mă duc intr-o fugă s-o scot de acolo. Vai,

ce

intimplare !

Cind intră dădaca in odaia copilului, Serioja ii povestea

mamei sale cum căzuse impreună cu Nadenka, dindu-

se cu săniuţa. Se rostogoliseră peste cap de trei ori.

Anna ii asculta intonaţiile glasului. Ii vedea faţa şi mimica,

ii pipăia mina, dar nu inţelegea ce spunea băiatul.

Trebuia să plece, trebuia să-1 părăsească : gindea şi sim-*

ţea numai asta. Auzi şi paşii lui Vasili Lukici care se apro-*

piase de uşă, tuşind... auzi şi paşii dădacei, care se desluşeau

din ce in ce mai tare ; dar stătea ca impietrită : nu

era in stare nici să vorbească, nici să se ridice.

-— Stăpina, porumbiţa mea ! incepu dădaca, venin4

spre Anna, sărutindu-i miinile şi umerii. Ce bucurie a dai

Duinnezeu peste mititelul nostru ! Nu te-ai schimbat deloc

—Ah, dădacă, scumpa mea ! Nu ştiam că eşti aici,

epuse Anna, revenindu-şi pentru o clipă.

—Nu mai stau aici. Locuiesc cu fata mea. Am venit

să-Lfelicit pe Serghei Alexeici, puişorul meu.

Dădaca izbucni deodată in plins şi incepu din noii sfr-t'

Sărute miha. - , ■ ' ■ ■ - • ■■

119

şi ochii lui Serioja străluceau.

o rr$&ft de maică-sa şi cu alta de dădacă, el tropaia pe

vnr.'isfc picioruşele goale, grăsuţe... Duioşia dădacei lui iubite'

lată de maică-sa il incintă.

— Mămico ! Ea vine des la mine, şi cind v'ns. . in

cepu Serioja, dar se opri, băgind de seamă că dada ca spu

sese ceva Annei -şi că pe chipul ei se intipărise spaima şi

un fel de ruşine, care nu-i stătea deloc bine aiamei sale.

Anna Arkadievna se apropie de Serioja.

— Drăguţul meu ! şopti ea. 3

Expresia feţei sale spunea adio, dar ea nu putu rosti

cuvintul. Copilul insă inţelese.

— Dragul meu, dragul meu Kutik ! .şopti Ama, numindu-

1 ca pe vremea cind era mic de tot. N^ai să mă

uiţi ? N-ai... şi nu mai putu vorbi.

Mai tirziu, Anna găsi atitoa cuvinte pe cane i le-ar fi

putut spune ! Dar atunci nu găsi nimii^ ja/Ut-i putu apune

ni'nic. Serioja insă inţelese tot ce voise *S-i .spună maica-

i≫. |aj≪kjae că era nefericită M că-lişbee. IşjQiase chiar

coca m s&iBm&e dădaca in şoap'ă. Avei cuvintele : -Totf

după ora opt≫, şi inţelese că fusese vorba di-pre

ta tăi jt&u şi că maică-sa a-avea voie -să-1 intikaeasea. inţoiegea

≪c cvsta, dar nu putea prksşpe de ce se \ve≫ pe faţa

ei spaim i .si ruşinea... Ea nu era wiţevată. Se Je;nea u-tusi

de el şi to ruşina de ceva. Vru si:jpuna o intrebate care iar

fi lămurit nedumerirea, d;if 'mu indrăzni. V. .k'a că

maică-sa suferea şi-i era milă de din&u. Se lipi ucu. de

ea, apoi spuse in şoaptă :

— Nu pleca incă. Nu vine aşa de repede.

Mama il dădu la o parte, ca să vadă dacă el ştie ce

spune. Şi in esşaresia inspăimintată a feţei lui, ea citi că

Serioja nu numai că vorbise despre tatăl său, dar parcă o

intrebase ce tnejbuaa să gindească despre acesta.

—Dragă Sariaja, zise Anna, iubeşte-1. El e mai bun

şi mai cumseci(§e decit mine. Eu sint vinovată faţă

de

el. Cind ai să fii mare, ai să-ţi dai seama.

—Nimeni nu-i mai bun decit tine !... strigă deznădăj

duit băiatul printre lacrimi şi, agăţindu-se de umerii

ei, o

sttinse din toate puterile in braţele lui slabe care-i

tre

murau din pricina incordării.

126

— -Sufle$elial ≪te-u, pa$#eniie, ingăimă Anna şi incepu să

pligţgă tot atit de zdrobită, copilăreşte, ca şi el.

Intre timp. uşa se deschise şi intră Vasili Lukici. La

cealaltă uşă se auzeau paşi. Dădaca şopti cu spaimă ≪vine*

şi intinse Annei pălăria.

Serioja se lăsă pe pat şi izbucni intr-un plins cu ho≫

hote, acoperindu-şi faţa cu rniinile. Anna ii dădu mimile

la c parte, ii sărută incă o dată faţa udă şi, cu paşi repezi,

ieşi pe uşă. Alexei Alexandrovici venea spre ea. Vazind-a,

Kaeeninse opri şi-şi plecă fruntea in pămint.

.Deşi spusese cu citeva clipe inainte că el e mai bun ţi

mai cumsecade decit ea, cind aruncă o privire fugară asupra

lui şi-1 revăzu in toate amănuntele, Anna simţi că se

trezeşte intr-insa un sentiment de dezgust si de minie, precum

şi de invidie, fiindcă el avea copilul. Cu o mişcare

bruscă, ea işi lăsă voalul in jos şi, iuţind pasul, ieşi aproape

in iugă din odaie.

in graba ei, nici n-avusese timp să scoată jucăriile. Le

•duse inapoi cu ea acasă aşa cum le alesese, o .zi mai inainte*

OJB atita dragoste si cuatita tristeţe.

XXXI

■Gricit de mult 4arise să-şi revadă băiatul, oricit 4e

mult se gindise şi se pregătise pentru evenimentul acesta,

Ansa nu-şi inchipuise că intilnirea aceasta avea s^o impisesioneze

atit de puternic. intorcindu-se in apartamentul

ei singuratic de la hotel, ea nu inţelese mult timp ce

căuta acolo. ≪Da, totul s-a sfirşit ! Sint iarăşi singură≫, işi

zise ea şi, fără să-şi scoată pălăria, se aşeză intr-un fotoliu

lingă cămin. Cu privirea aţintită la un ceas de bronz care

se afla pe masă, intre ferestre, căzu pe ginduri.

Subreta franceză, adusă din străinătate, intră şi o intrebă

dacă nu vrea să se schimbe. Anna se uită la dinsa

cu mirare şi-i răspunse :

—- Mai tirziu. ■ •. ■ ,

Sudorul o pofti la cafea. , .;

*—. Mai tirziu, rosti Anna. . ■.

coica italiană, care tocaui imbucase ietiţa, intră cu

dinsa in ≪odaie şi o aduse la Alin*. .Fetiţa, plinuţă şi Urne

m

ingrijită, văzindu-şi mama, ii zimbi ca de obicei, cu guriţa

fără dinţi, şi intinse spi'e ea minutele goale ca legate cu

aţă la incheieturi, dind din ele aşa cum vislesc peştii din

aripioare, şi bătind cu palmele peste cutele scrobite ale

rochiţei brodate. Nu se putea să nu-i surizi şi să n-o săruţi.

Nu se putea să nu-i dai un deget, pe care ea să-1 apuce,

ţipind şi săltindu-se cu tot trupul. Nu se putea să nu-i in-i

tinzi buzele, pe care fetiţa să le apuce cu gura in chip dej

sărutare. Anna făcu toate acestea. O luă in braţe, o săltăI

pe genunchii ei, ii sărută obrazul fraged şi coatele goale. I

Dar văzind fetiţa, Anna işi dădu seama şi mai limpede că

sentimentul pe ca.re-1 avea ea nu putea fi numit iubire, pe

lingă ceea ce simţea pentru Serioja. Totul in fetiţa asta

era drăgălaş, dar nu-i atingea inima. In primul copil, deşi-1

avusese de la un bărbat pe care nu-1 iubise, Anna işi concentrase

toate puterile dragostei sale rămase neindestulaţ

Fetiţa se născuse in condiţiile cele mai grele. Nu se bul

rase nici de a suta parte din ingrijirile pe care le dădi

primului copil. Afară de aceasta, fetiţa nu reprezenta"!

ochii ei decit speranţe, pe cind Serioja era aproape om,

şi incă un om drag, in care se luptau ginduri, seni

mente. O inţelegea, o iubea, o judeca, işi zicea Anna

cindu-şi aminte de cuvintele şi de privirile lui. Şi aci ea

era despărţită de dinsul pentru totdeauna, nu nur

fiziceşte, dar şi din punct de vedere spiritual, şi aceasf

nu se mai putea indrepta.

Anna trecu doicii fetiţa, o lăsă să plece şi deschise

^medalion in care avea portretul lui Serioja, cind băiatul

■'era de aceeaşi virstă cu fetiţa. Se ridică şi, după ce-şi ; scoase pălăria, luă de pe măsuţă un album in care se aflau 1 fotografiile fiului ei la diferite virste. Vru să confrunte

* fotograf iile şi incepu să le scoată din album. Le scoase pe

toate. Rămase una singură — ultima, cea mai bună. intr-o

'•'cămaşă albă, Serioja şedea călare pe un scaun, cu ochii

' incruntaţi şi cu gura zimbitoare. Era expresia lui cea mai

caracteristică şi cea mai frumoasă. Cu miinile ei albe,

mici, sprintene, cu degete lungi şi subţiri, deosebit de nervoase

in ziua aceea, Anna apucă de citeva ori colţul fotovgrafiei,

dar fotografia ii scăpa mereu şi nu izbuti s-o :

"fccoată. Nu era pe masă un coupe-pctpier. Atunci ea scoase

'■' o fotografie de alături (fotografia lui Vronski, făcută'la

Roma, care il infăţişa Cu pălărie rotundă, eu părul lung)

şi, cu ea, desprinse fotografia băiatului. ≪Da, uite-1 \≫ zise

Alina, privind fotografia lui Vronski, şi-şi aduse deodată

aminte de acela care era pricina nenorocirii sale de acum.

In toată dimineaţa aceea nu se gindise deloc la dinsul. Văzind

deodată chipul lui bărbătesc, nobil, atit de cunoscut

şi de iubit, ea simţi cum o năpădeşte pe neaşteptate un val

de dragoste pentru dinsul.

≪Unde-o fi ? Cum de mă lasă singură in suferinţa mea ?*

se gindi Anna de indată, cu un sentiment de mustrare,

uitind că ea insăşi ii ascunsese tot ce il privea pe fiul său.

Trimise la el, rugindu-1 să vină numaidecit. il aştepta cu

stringere de inimă, căutind să-şi inchipuie cuvintele pe

care i le va spune, ca şi vorbele lui de dragoste, ce o vor

linişti. Trimisul se intoarse cu răspunsul că Vronski avea

un musafir, dar că va veni neintarziat. Alexei o intreba

dacă-1 poate primi cu prinţul Iaşvin, care sosise la Petersburg.

≪Nu vine singur, deşi nu m-a văzut de ieri de la

prinz, se gindi ea. Nu vine singur, ca să-i pot spune tot

ce am pe suflet, ci cu Iaşvin.≫ Apoi, pe neaşteptate, ii fulgeră

in minte un gind groaznic : ≪Dar dacă nu mă mai

iubeşte ?≫

Lăsind să se perinde in capul ei intimplările ultimelor

zile, Anna vedea parcă in toate adeverirea acestui gind

ingrozitor. Aşa, de pildă, cu o zi inainte, Vronski nu luase

prinzul acasă ; apoi el stăruise ca la Petersburg să locuiască

separat, şi chiar acum nu venea singur la dinsa, ferindu-

se parcă s-o intilnească intre patru ochi.

≪Dar trebuie să mi-o spună. Trebuie să limpezească

acest lucru ca să ştiu ce am de făcut≫, işi zise ea, insă nu

era in stare să-şi inchipuie ce ar face dacă s-ar convinge

de indiferenţa lui. Gindul că Vronski n-o mai iubeşte o

duse in pragul deznădejdii şi stirni intr-insa o mare agitaţie.

Sună subreta şi intră in cabinetul de toaletă. Se imbrăcă

cu o deosebită grijă, ca şi cum Vronski, incetind de