Senzori si traductoare 1 Notiuni introductive

2.4.1. Caracteristici ale regimului static
Regimul staţionar al senzorilor se caracterizează prin aceea că atât mărimea de intrare, cât şi mărimea de ieşire sunt invariabile pe durata observării. Pentru acest regim, se definesc o serie de indicatori de performanţă, numiţi global caracteristici statice.
Caracteristicile statice permit determinarea răspunsului, când mărimea de intrare este constantă sau când variaţiile sale sunt suficient de lente, pentru ca, în fiecare moment, răspunsul să fie cel corespunzător unei mărimi de intrare, presupusă constantă. Aceste caracteristici descriu performanţele senzorului, în condiţii de mediu normale (temperatura de 25 ± 10°, umiditatea relativă de 90% sau mai mică şi presiunea atmosferică de 880 - 1080 mbar). Valoarea măsurată se modifică lent şi nu există lovituri, şocuri şi vibraţii mecanice.
Caracteristica statică a unui senzor (traductor) este definită prin dependenţa dintre mărimea de ieşire şi mărimea de intrare a unui traductor în regim staţionar. Mărimea de ieşire a traductorului nu trebuie să fie influenţată de perturbaţii. Când perturbaţiile influenţează mărimea de ieşire a traductorului, trebuie luate măsuri pentru a compensa efectul acestora.
Caracteristica statică este reprezentată de relaţia
y = f(x)
Între intrare şi ieşire exista o relaţie liniara, astfel încât curba ideala este o dreapta de forma: y = ax + b
2.4.2. Caracteristici dinamice
Regimul dinamic al unui senzor corespunde funcţionarii acestuia în condiţiile în care mărimea de măsurat şi, deci, semnalul de ieşire, variază în timp. Analiza comportării în regim dinamic este mult mai complexă decât cea în regim static şi presupune utilizarea unei aparaturi sofisticate. Caracteristicile dinamice stabilesc reacţia în timp a senzorului la modificările mărimii măsurate.
Dacă semnalul de intrare este o funcţie de timp x(t), trebuie să se caracterizeze evoluţia semnalului de ieşire, care este, de asemenea, o funcţie de timp y(t). Pentru studierea evoluţiei semnalului de ieşire, se utilizează, în general, două tipuri de semnale de intrare:
- semnal sinusoidal - caracterizare în domeniul frecvenţă;
- semnal treaptă - caracterizare în domeniul timp.
Caracteristica dinamică se defineşte prin inerţia unui traductor şi reprezintă dependenţa dintre mărimea de ieşire şi mărimea de intrare a traductorului, în regim dinamic Prin regim dinamic se înţelege starea de funcţionare în care mărimea de intrare şi, prin urmare, mărimea de ieşire variază în timp. Cele mai importante caracteristici dinamice sunt caracteristica de frecvenţă şi cea de răspuns la variaţii în salt (impuls, treaptă) a mărimii de intrare