Implications for the development

Keywords: 
memory, totalitarian-communist regime, separatist administration, Tiraspol, 1990–
2019.
Acest studiu este realizat într-un cadru conceptual inaugurat de Alon Confino, vizând poli-
tica memoriei și interogația sa „cine vrea, pe cine să-și amintească ce și de ce?”
1
Sub acest unghi 
de analiză, politicile memoriei și amneziei trecutului totalitar sunt văzute drept procese flexi-
bile. Din această perspectivă, savanții au analizat mecanismele rememorării colective, iar alții 
consideră că procesul amintirii în unele cazuri reprezintă o încercare de a ajunge la un acord cu 
trecutul. La fel, studiul analizează cum actanții politici reinterpretează trecutul și își construiesc 
narațiunile hegemonice, care sunt utilizate strategic.
Disoluția regimurilor totalitar-comuniste, de la începutul anilor ’90, a adus în atenția cercetă-
torilor problemele decomunizării și aplicării justiției în cazurile atrocităților produse în URSS și 
în Europa de est. La trei decenii de la prăbușirea imperiului sovietic, aceste deziderate rămân sub 
semnul întrebării în majoritatea societăților din spațiul post-sovietic, iar acolo unde procesele de 
condamnare a totalitarismului sovietic au avut un caracter formal, fără să producă efecte politice 
și juridice, nomenclatura comunistă a dispus de suficient spațiu de manevră pentru a-și păstra 
sau reafirma statu-quoul. Elitele post-sovietice s-au reconfigurat prin transformări cameleonice, 
edificându-și politicile preponderent pe mentalități și comportamente învățate în perioada și 
în condițiile statului totalitar, iar în unele cazuri au făcut cale întoarsă spre autoritarism, con-
stituind enclave care s-au declarat „succesoare” ale Uniunii Sovietice. În acest sens, traiectoria 
autodeclaratei „republici moldovenești nistrene” este reprezentativă pentru societățile post-so-
vietice, care au omis imperativele reformelor democratice în interesul perpetuării unui regim 
militar-birocratic, care și-a regăsit originile în puci-ul bolșevic și în constituirea statului totalitar-
sovietic. Or, este cunoscut că în perioada noiembrie 1917 și a întregului an 1918, în contextul 
agoniei Imperiul țarist și anarhiei revoluționare, comitetele bolșevizate din flancul sudic al fron-
tului s-au mobilizat să înfrunte „forțele burgheziei mondiale” prin diversiuni și raiduri armate 
asupra instituțiilor ce reprezentau Sfatul Țării și a unităților Armatei Române. După mai multe 
turnuri de situație, la 30 ianuarie 1919, la Tiraspol s-a instaurat puterea sovietelor, malul stâng al 
Nistrului fiind cuprins de urgia terorii roșii, bilanțul total al căreia în perioada anilor 1917–1922 
a depășit cifra de 1,7 mln. de vieți omenești
2
și reprezintă doar primul capitol al istoriei sovie-
tice, absolut disonant miturilor ideologice despre „epoca marilor realizări” și despre fondatorii 
1
Alon Confino, 
Collective Memory and Cultural History: Problems of Method, 
The American Histori-
cal Review, Vol. 102, No. 5 (Dec., 1997), p. 1386-1403.
2 
Сергей 
Волков, 
Красный террор на Юге России
, Москва: Айрис-Пресс, 2013.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 601 ~
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, considerați „părinții proto-statalității 
nistrene” (vezi: 
Anexa 1
).
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) a fost creată la 29 iulie 
1924, prin decizia Biroul Politic al C.C. al P.C.(b) din toată Rusia, care consemna motivul politic 
al „delimitării populației moldovenești într-o Republică Autonomă specială în componența Re-
publicii Sovietice Socialiste Ucrainene”. Noua unitate administrativ-teritorială, la această etapă, 
incorpora un teritoriu de 8,1 mii km
2
și o populație de circa 419 mii de oameni, care în următorii 
ani s-a transformat într-un tărâm al experimentului totalitar-comunist cu toate ororile indispen-
sabile regimului: deschiaburirea și colectivizarea forțata, foametea provocată, represiunile politi-
ce, industrializarea de tip sovietic. În planurile liderilor politici ai P.C.(b) structura politică, soci-
ală, economică și culturală a regiunii trebuia reconfigurată astfel, încât să constituie un ,,cap de 
pod” al expansiunii „revoluției mondiale” și extinderii teritoriale a URSS în sud-estul european.
3
Procesele publice intentate reprezentaţiilor vechii gărzi de partid, învinuiți de organizarea de 
atentate, acțiuni de sabotaj a economiei sovietice, activități de spionaj în favoarea altor state etc, 
au prefigurat cel mai sever val al represiunilor staliniste dezlănțuit în perioada anilor 1937–1938. 
Prin ordinul nr. 00447 al NKVD-ului, confirmat de CC al PC(b)R la 31 iulie 1937,
4
procesele 
extrajudiciare contra „dușmanilor poporului” au căpătat cadența unei mașinării a morții, care 
doar într-o perioadă de un an și patru luni, conform datelor păstrate în arhivele organelor so-
vietice de represiune, a executat prin împușcate 668 305 de persoane, iar alte 668538 – deportate 
sau întemnițate în lagărele GULAG-ului.
5
Începutul operațiunii era stabilit pentru 5 august 1937 
in majoritatea republicilor, ținuturilor sau regiunilor, la nivelul unităților administrative vizate, 
fiind convocate așa-numitele 
troici
, formate din reprezentanții Comisariatului Poporului pentru 
Afaceri Interne (NKVD), comitetului de partid și procuraturii, care de fapt erau organe extra-
judiciare împuternicite să emită decizii privind condamnarea la moarte sau la un termen de 
detenție de la 8 la 10 ani. 
Biroul Politic al PC(b)R a stabilit pentru Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, din care 
făcea parte Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, planul numeric „orienta-
tiv” al celor care urmau să fie supuși represiunii – 28800 de persoane, inclusiv 8000 în listele celor 
condamnați la moarte (prima categorie)
6
. Respectiv, ordinul nr. 00447 prevedea pentru RASSM 
cota de 200 pentru prima categorie și 500 pentru a doua categorie.
7
În următoarele luni, Izrail’ 
3
Demir Dragnev (coord.),