Implications for the development

troica 
NKVD. Au apărut discuțiile în 
familie, pe șoptite, despre cine ‚a fost luat’ [...] Pe acela 
l-au luat
, pe acela 
l-au luat
, apoi 
l-au luat 
pe tata [...] 
L-au luat
ca urmare a unei pâre. Cineva, așa cum mi-a spus mătușa, sora mamei mele, 
Clavdia Gheorghievna, în Kiev, la Ministerul Agriculturii, tata s-a confruntat cu un netrebnic 
de la Tiraspol, care a mers la Tiraspol și l-a denunțat.”
18
Anton Iv. Lașchevici a fost arestat pe 11 
iunie 1938, fiind acuzat că ar fi fost spion polonez și că ar fi transmis informații despre amelio-
rarea terenurilor pe teritoriul RASSM. Prin decizia troicii speciale din 3 octombrie 1938, a fost 
condamnat la moarte, iar pe 5 octombrie a fost împușcat.
La Tiraspol, studiile de istorie trec sub tăcere persoanele sau instituțiile implicate în actele de 
executare în masă în RASSM, renunțând să detalieze originile, contextul, esența fenomenului 
totalitar și în special să abordeze aspectul responsabilităților celor implicați în crimele regimului 
comunist. Formula discursivă „să nu se speculeze” uzată de liderii entității separatiste reprezintă 
învinuit de rând cu alți participanți la execuții că a însușit sau vândut haine și obiecte ale persoanelor 
condamnate la moarte. Absolvit în acest dosar, Ivan Nagorny își pierde urma la începutul războiului, 
în toamna anului 1941, în apropierea Kievului.
13
И. А. Четвериков, Л.П. Алферьева, 
Комплексное изучение материальных свидетельств 
«Большого террора» в МАССР (по результатам раскопок в Тирасполе в 1992
–
1994 гг. и 2017 г.)
, 
in: „Приднестровское наследие”, вып. 10, 2017, Тирасполь, p. 100. 
14
„Operațiunea română” din RASS Moldovenească în Marea Teroare stalinistă 1937–1938
, vol. îngrijit 
de Mihai Tașcă, coord. Vasile Șoimaru, Chișinău: Serebia; Cartea Juridică, 2014, p. 11.
15
И. А. Четвериков, Л.П. Алферьева, 
Op. cit.
, 
p. 106.
16
Ion Varta, Tatiana Varta, Igor Șarov, 
Asasinările în masă din RASSM în perioada Marii
Terori, vol. 
I: 
Documente desecretizate din Arhiva MAI și SIS ale Republicii Moldova
, Chișinău: ARC; Cartdidact, 
2010, p. 52.
17 
Vezi: http://promemoria.md/ro/program-de-stat/ (accesat la 22 mai 2020).
18
Ludmila D. Cojocaru (ed.), 
Arhivele memoriei. Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei vic-
timelor regimului totalitar-comunist din Republica Moldova. Memorii, documente, studii de caz
, Vol. I: 
Cercetări realizate în localitățile din centrul Republicii Moldova
, Tom 2, Chișinău: Balacron, p. 33, 36. 

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 604 ~
o strategie generalizată a „amneziei fericite”, menite să saboteze discuțiile publice și evocările 
naturii criminale a regimului totalitar-comunist care, după cum se crede, ar putea eroda temelia 
ideologică pe care s-a clădit enclava separatistă de pe malul stâng al r. Nistru. Colecția de volu-
me sub titlul „История Приднестровской Молдавской Республики” publicată la Tiraspol în 
calitate de sinteză privind istoria regiunii separatiste
19
, în compartimentul care ar trebui să elu-
cideze perioada „marii terori”, de facto, reciclează pattern-urile ideologice de tristă pomină. Pe 
fundalul evocat al „marilor realizări” în RASSM în domeniile industrializării sovietice, dezvol-
tării gospodăriilor țărănești și colectivizării, culturii și științei sovietice obținute sub „înțeleapta 
îndrumare” a P.C.(b) al URSS, atât „marea teroare” cât și alte atrocități ale regimului stalinist sunt 
tratate drept episoade regretabile, însă minore și improprii cursului general ales spre un „viitor 
fericit și luminos”. Publicația dată omite prin tăcere proporțiile represiunilor în masă și pune în 
lumină o scurtă listă de funcționari de partid și de stat supuși represaliilor din anii 1937–1938, 
etichetați în dosare drept „trădători, spioni și dușmani ai poporului”, acuzați că sunt „o bandă 
odioasă de trotskișți-buhariniști și agenți național-burghezi ai serviciilor secrete fasciste infiltrați 
în conducerea comitetului regional al Partidului Comunist (b) al Ucrainei, Comitetul Executiv 
Central, Consiliul Comisarilor Poporului și alte sectoare de construcție economică, sovietică și 
național-culturală, încercând să smulgă Moldova sovietică din Marea Uniune Sovietică și să o 
dea sub puterea capitaliștilor și boierilor români”, evocându-i în calitate de victime exponențiale 
ale „marii terori”. De fapt, lista este prezidată de protagoniștii mișcării revoluționare și ai auto-
nomiei formale în regiune: G. Staryj, E Voronovič, A. Stroev, D. Skul’skij, D. Moroz, N. Golub, 
V. Todres, Z. Siderskij, T. Diamendescu, A. Nicolau, A. Valiu, T. Chioran, I Dicescu-Dic ș.a.
20
Subterfugiul ideologic al textului focalizează atenția exclusiv asupra represiunilor în rândurile 
„conducerii de vârf” a RASSM, fasonând narațiunea în jurul miturilor conspirației malefice și a 
martiriului comuniștilor „care și-au jertfit viața în numele idealurilor egalității tuturor popoa-
relor”, „eliberării fraților moldoveni de sub jugul român” și „edificării statului moldovenesc”.
21
Genealogia enclavei separatiste construită într-o asemenea manieră, evident, se sustrage sarcinii 
profesionale de a analiza critic evenimentele istorice, a reconstitui cauzalitățile și, în consecință, 
a pune faptele constatate în relație cu caracteristicile fundamentale ale regimurilor totalitare. 
Timp de trei decenii autoritățile separatiste de la Tiraspol, sub pretextul că „nu luptă cu isto-
ria și cu monumentele istorice”, păstrează intactă topografia sovietică în localitățile din regiu-
ne. Astfel, stradă centrală a Tiraspolului păstrează denumirea de „25 Octombrie”, fiind dedicată 
revoluției bolșevice din 1917. Paralel străzii 25 Octombrie se întind străzile „Roza Luxemburg”, 
„Karl Marx”, apoi „Karl Liebknecht”, stradă „Sovietică” și strada „9 Ianuarie 1905”. Îndreptându-
ne spre sud, găsim străzile „Jakov Sverdlov”, strada „Răscoalei”, strada „Maxim Gorki”, strada
„1 Mai”. Străzile menționate mai sus, intersectându-se cu strada „V.I. Lenin”, formează o structură 
ce validează prin practici cotidiene continuitatea modelelor ideologiei sovietice. Pe harta micului 
orășel Grigoriopol găsim străzile cu aceleași nume: Karl Marx, Friedrich Engels, Vladimir Lenin, 
Moisej Urickij, Jakov Sverdlov, Mihail Frunze, Sergej Kirov, Felix Dzeržiskij și chiar monumentul 
lui Dzeržiskij, iar în apropiere de Grigoriopol găsim atestat chiar satul Dzeržiskoe (!). Aceleași 
denumiri de străzi se repetă și în alte localități din așa-numita republică moldovenească nistrea-
nă. „Registrul de stat al monumentelor cu statut local și republican al rmn” atestă 19 monumente 
și busturi dedicate lui Lenin, inclusiv un sătuc cu numele Lenino unde găsim „bordeiul și muzeul 
primilor comunari” edificat în 1924 și aflat sub protecția administrației transnistriene.
22
În acest 
sens, reprezentanții politici ai administrației separatiste mizează pe memoria comunităților cu 
19