Implications for the development

Entuziaștilor
, se configurează o altă lume 
închisă, izolată – labirintul interior: camera ei, în care fata ascunde melcul de părinții ei orășeni 
„mult prea chinuiți pentru a mai observa o prezență străină în casă”
24
, piramida-mausoleu de la 
etajul 9 în care timp de 24 de ore au loc transformări grandioase insolite care schimbă atmosfera 
din casă: melcul capătă înfățișarea unei prevestiri înfricoșătoare care îi înghite pe apropiații fetei 
și ajunge la dimensiuni uriașe: de la mărimea unui ceas de damă la un ceas deșteptător și, în final, 
„cât orologiul defect al catedralei orașului Ch-ău”
25
. Pe lângă atmosfera straniezantă și intenția 
suprasemnificantă parabolică a învestirii cu un înțeles aparte a pășirii fetei în întâmpinarea des-
tinului pe urmele melcului distrugător, coborând pe treptele palierului de la etajul 9 din labi-
rintul interior al camerei în cel exterior al urbei, în text identificăm și referințe la etapa istorică, 
totalitară sovietică: „speriindu-se, nici nu au anunțat organele” și referințe sociologice la etapa 
de urbanizare, extindere a Chișinăului: „pe când locuiau într-o singură cămăruță la un cămin de 
familiști”
26
, inserate aici sporadic, mozaical în discursul romanesc, dar concentrate și dezvoltate 
panoramic, contextual în celălalt roman Țesut viu. 10 × 10 (2011).
Diegeza romanului 
Gesturi
este circumscrisă, în mare parte, relatării locuirii la bloc în Ch-ăul 
sovietic, unde „alfabetul latin este interzis!”
27
și „moartea este un secret de stat, dezvăluirea căruia 
se pedepsește conform legii”
28
, într-o „camera care i-a rămas după plecarea mamei ce seamănă ca 
un gol sub lingurică, inexplicabil și de neumplut”
29
, a unui personaj frustrat, complexat. Locuința 
îi oferă securitatea necesară, fiind îngustă și apropiată egoului său care se teme de vastitate, din 
cauza poveștii traumatizante de la nașterea sa prin avortul pe jumătate a fratelui geamăn, care a 
provocat ulterior înstrăinarea de propriul corp, sex. Odaia, unde fiecare obiect poate fi ajuns cu 
mâna, prin limitele simțite îi poate apăra singurătatea, intimitatea, se pliază stării de izolare totală 
și îi atenuează frica de a accepta pe altcineva în propriul spațiu.
Doar în visul repetat cu o periodicitate variată își permite să evadeze și să experimenteze 
relația cu o altă persoană de sex opus: „Se face că se plimbă împreună prin oraș”
30
. Punctul co-
mun de întâlnire devine colțul de stradă, unde reușesc să se smulgă reciproc din mulțime și care 
22
Ibidem.
23
Emilian Galaicu-Păun, 
Gesturi
, p. 15.
24
Ibidem, p. 15.
25
Ibidem, p. 17.
26
Ibidem, p. 17.
27
Ibidem, p. 48.
28
Ibidem, p. 80. 
29
Ibidem, p. 36.
30
Ibidem, p. 29.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 542 ~
le asigură posibilitatea de a comunica: „la un colț de stradă, ca pe un vârf de piramidă răsturna-
tă, două persoane singure stau de vorbă despre timp”
31
. Pentru a putea să se izoleze e necesară 
aceeași operație de curbare, rotunjire, ca să se obțină sfericitatea securizantă asemănătoare celei 
din odaie la momentul adormirii, căci străzile orașului aglomerat sunt agresive: „înapoia fiecărei 
persoane curge strada sa, cu oameni care duc plase cu mâncare și care sunt duși de câini dresați, 
cu femei tinere care poartă la gât cruciulițe de aur, cu bătrâni purtați în cărucior, cu copii și obiec-
te, cu invalizi și mașini, cu putoarea de pește stricat și același iz greoi, persistent, inconfundabil de 
sărăcie lucie, strada sa, împotriva curgerii căreia a înaintat dând din coate și primind ghionturi 
pentru a ajunge la acest colț și a se intersecta din întâmplare cu persoana”
32
. Gaston Bachelard, 
cercetând în