Implications for the development

Tab. 6. Structura populaţiei Basarabiei pe clase de profesiuni la recensământul din 
29 decembrie 1930 (%)
31
:
Judeţul
Total
Exploa
-
tarea 
solului
Indus
-
tria 
metalur
-
gică
Con
-
struc
-
ţii
Industria tex
-
tilă şi manu
-
factura
Industria 
alimentară, 
tutun
1.
Basarabia
100,0
82,5
0,8
0,3
1,7
0,9
2.
Bălţi
100,0
85,7
0,7
0,2
1,4
0,9
3.
Cahul
100,0
90,6
0,7
0,1
1,0
0,5
4.
Cetatea Albă
100,0
83,8
1,0
0,3
1,8
0,9
28
Mitu Georgescu, 
Populaţia în viaţa economică a României
, in: Enciclopedia României. Vol. III: Eco-
nomia naţională. Cadre şi producţie, Bucureşti: Imprimeria Naţională, 1939, p. 42.
29
Ibidem, p. 41-42.
30
Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930. Vol. IX, București: Impri-
meria Naţională, 1940, p. 779.
31
Ibidem, p. 780-781.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 430 ~
5.
Hotin
100,0
85,6
0,6
0,4
1,9
0,8
6.
Ismail
100,0
73,8
1,0
0,4
2,0
0,9
7.
Lăpuşna
100,0
69,8
1,2
0,4
2,8
1,5
8.
Orhei
100,0
88,2
0,6
0,2
1,4
0,8
9.
Soroca
100,0
85,1
0,6
0,2
1,8
0,8
10.
Tighina
100,0
83,9
0,6
0,2
1,3
0,8
 
Tab. 6 
(continuare)
.
județul
Industria 
chimică, 
hârtie, tipar
Credit, repre-
zentant agenţii 
de comerţ
Comerţ Trans-
porturi
Instituţii 
publice
Diverse
1.
0,2
0,3
3,5
1,4
3,5
3,8
2.
0,2
0,4
3,5
1,1
2,7
2,5
3.
*
0,2
2,0
0,6
2,0
1,5
4.
0,2
0,3
2,6
0,9
3,5
3,4
5.
0,1
0,2
3,6
0,8
2,3
2,7
6.
0,2
0,3
4,1
3,2
5,3
6,9
7.
0,4
0,7
5,3
2,0
5,7
8,5
8.
*
0,2
2,6
0,4
3,2
1,9
9.
0,2
0,2
3,4
1,0
3,3
2,6
10.
0,1
0,3
3,2
2,3
2,9
3,5
*) Sub 0,1%.
Deși au produs mutaţii importante în structura socio-profesională a populaţiei, efectele po-
zitive ale reformelor din primii ani postbelici rămâneau, totuși, mult sub nivelul celor scontate.
Datele tabelului 6 confirmă caracterul eminamente agricol al economiei basarabene din pe-
rioada interbelică, caracterizată, din punctul de vedere al ocupaţiei populaţiei active printr-o 
populaţie covârșitoare agricolă ce-și cultiva suprafeţele de pământ în regim de exploatare fami-
lial, printr-un stadiu incipient de industrializare și un aparat administrativ destul de important. 
Situaţia în cauză explică venitul redus al populaţiei ocupate în exploatarea solului, costul sporit 
al produselor industriale, ritmul lent al circulaţiei și comerţului în genere, ceea ce contribuia la 
acumularea beneficiilor în mâinile unei minorităţi restrânse, precum și standardul de viaţă mo-
dest al păturii funcţionărești
32
.
Referindu-se în special la organizarea muncii în agricultură, N. D. Cornăţeanu avea să con-
state, la finele anilor ’20, că factorul muncii fusese aproape în întregime ignorat de către factorii 
de decizie: „S-a vorbit de seminţe, de animale, de pământ. Nimeni însă nu s-a gândit că factorul, 
zilnic în funcţiune – Munca – trebuie organizat și îndrumat pe o cale raţională”
33
. În consecinţă, 
se neglijase nu numai factorul muncii, ci și factorul uman: „Când ne gândim că azi, în cele mai 
multe ţări, predomină mica proprietate, când ne gândim că pentru această mică proprietate, totul 
depinde de munca ce familia o depune, când ne gândim că rostul micii proprietăţi e acel de a 
valorifica numeroasele braţe ale familiei ţărănești, vedem cât de mare e greșeala ce s-a făcut prin 
neglijarea muncii”
34
.
32
Mitu Georgescu, 
Populaţia în viaţa economică a României
, p. 46-47.
33
N. D. Cornăţeanu, 
Organizarea muncii în agricultură
, in: „Agricultura. Buletinul Uniunei Camere-
lor de agricultură”, nr. 8, iunie 1929, p. 6.
34
Ibidem, p. 6-7, 55.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 431 ~
Dovadă pregnantă a neglijării muncii și a factorului uman, în special în domeniul sferei agra-
re, îl constituie faptul că, la finele perioadei interbelice (februarie 1938), în România un muncitor 
urban necalificat câștiga 7,50 lei pe oră, – coeficient luat de bază, – în timp ce șoferii realizau 
1,40, muncitorii din industria mobilei 1,58, cei din construcţii 2,65, inginerii 2,10, iar muncitorii 
agricoli înregistrau un coeficient de numai 0,61 lei pe oră, în situaţia în care ţărănimea constituia 
majoritatea zdrobitoare a populaţiei în acea perioadă
35
. Dincolo de aceste discrepanţe ale preţului 
muncii pe profesii, perioada interbelică s-a remarcat prin menţinerea unor diferenţe regionale, 
astfel încât, bunăoară, venitul muncii a 10 locuitori din Chișinău, abia egala munca unui locuitor 
din Brașov
36
.
În concluzie la cele expuse, chiar dacă necesitatea și caracterul obiectiv al reformelor din 
perioada interbelică au fost susţinute atât de factorii de decizie, cât și de opoziţia politică, incon-
secvenţa cu care acestea au fost promovate și aplicate au produs rezultate departe de cele scontate 
și unele chiar nedorite. 
Cu referire particulară la Basarabia interbelică, studiile realizate de echipele studenţești con-
duse de prof. D. Gusti, au arătat că influenţa reformelor economice asupra structurii sociale a 
populaţiei a fost, practic, insesizabilă. În Corcmaz, bunăoară, – un sat „de baltă” din Basarabia 
de miază-zi de 2.560 de locuitori, din care 2.480 (96,9%) români moldoveni, 45 (1,8%) ruși, 27 
(1,1%) evrei și alţi câţiva minoritari, – Mircea Tiriung constatase o masă omogenă de săteni mol-
doveni practicând preponderent agricultura și, ca ocupaţii secundare, cultura viilor, a pomilor 
fructiferi, albinăritul, pescuitul etc., divizaţi doar pe criteriul „ţărani avuţi” și „mai puţin avuţi”, 
dar „fiecare muncind, are posibilitatea să-și mărească proprietatea”, în mijlocul căror „s-au intro-
dus cu timpul două categorii sociale noi – intelectualii, în majoritate funcţionari, și comercianţii, 
în majoritate evrei și doar ca excepţie, români”
37
. 
Considerentele expuse au făcut ca problemele populaţiei și cele ale muncii să rămână, pe 
parcursul întregii perioade dintre cele două războaie mondiale, „larg deschise în Basarabia, cu 
toată natura solului său, cu toată clima destul de favorabilă, cu toată munca locuitorilor săi, cu tot 
regimul de libertate azi întronat”. Cu toate că Scarlat Panaitescu era dispus să creadă că „viitorul 
rezervă un alt trai și o altă viaţă acestei îmbelșugate, fecunde și fericite regiuni, atât de bogat do-
tată de natură”, rămânea un adevăr în afara oricăror dubii, că „populaţiunea autohtonă își închină 
munca sa de preferinţă agriculturii, iar aceea a coloniștilor, cea mai mare parte spre comerţ și 
foarte puţin spre industrie, munca industrială lipsind aproape cu totul în Basarabia”, precum și 
faptul că „clima și presiunea nevoilor economice ale marelui Imperiu, au îngrădit chiar munca 
rurală numai în anumite orientări, spre pomicultură și viticultură”
38
.
35
D. Şandru, 
Presiunea demografică rurală şi oraşul românesc interbelic
, in: „Historia Urbana”, tomul 
I, nr. 1, 1993, p. 42.
36
N. P. Arcadian, I
ndustrializarea României. Studiu evolutiv-istoric, economic şi juridic
. Ediţia a II-a, 
Bucureşti: Imprimeria Naţională, 1936, p. 78, 79.
37
Mircea Tiriung, 
Corcmaz. Un sat de baltă din Basarabia de Miază-zi
. Cu o privire generală asupra 
satelor românești din jud. Cetatea Albă așezate în Balta Nistrului, în 60 sate românești cercetate de 
echipele studenţești în vara 1938. IV: Contribuţii la tipologia satelor românești, sate agricole, sate 
pastorale, Institutul de Știinţe Sociale al României, București, 1943, p. 78.
38
Scarlat Panaitescu, Aspecte economice și sociale din Basarabia (1920
–1926). Vol. I, Chișinău: Tipo-
grafia Eparhială „Cartea Românească”, , 1926, p. 16-17. 

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine