Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 40 ~
Sincronizarea căutărilor noilor procedee plastice de expresie în Rusia și Europa Occidentală
o demonstrează expoziţia organizată anterior la Odessa și Kiev – „Salonul Izdebsky” – vernisaj
comun al pictorilor ruși și francegi
4
.
Dar în același timp mediul artistic din Sankt-Petersburg încearcă să fie mediator între toate
asociaţiile de artă ale Rusiei organizând manifestări, care ar „prezenta toate stilurile existente în
Rusia indiferent de apartenenţă la o grupare sau alta”
5
. De aceea vernisajul expoziţiei „Salon” din
ianuarie 1909, inaugurat în Muzeul Primului corpus de cadeţi și unde au expus reprezentanţi ale
unor diverse tendinţe – de la Wassily Kandinsky și David Burliuk până
la Valentin Serov, Vasili
Surikov și Isaak Levitan – era ceva ordinar și nicidecum o excepţie.
Anume aceste momente i-au permis în permanenţă lui Auguste Baillayre să întreţină legături
prietenești cu exponenţii de vază ai avangardei ruse – în München sau Berlin, Paris sau Moscova.
Un alt centru al artei europene și cel mai important din perioada dată, este Parisul. Către
sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui al XX-lea, el devine centrul vieţii
artistice inter-
naţionale, unde sosesc, pentru ași demonstra măiestria și ași dobândi slavă artiștii din cele mai
diverse spaţii geografice – din ambele Americi, de Sud și de Nord, din Japonia, dar mai ales – din
arealul european, unde, probabil, nici una dintre ţarile existente pe atunci nu a dus lipsă de re-
prezentanţii săi în Franţa.
Vestita Școală de Belle Arte, unde și-au făcut studiile mulţi dintre impresioniști și viitorii
simboliști, foviști, ba chiar și avangardiști nu era unica instituţie de învăţământ artistic din Paris.
Aici funcţionau ateliere și academii particulare, scopul cărora consta în pregătirea profesională și
studierea examenelor în instituţiile de stat. Însă mulţi dintre viitorii artiști, care au studiat în aca-
demiile Elveţiană, Julian,
Grande Chaumiere, Common, sau în atelierele lui Gleyre sau Gerôme
6
de obicei nu-și mai continuau studiile, rămânând să creeze în Paris sau întorcându-se în ţările lor.
Parisul cu Montparnas-ul și Montmartr-ul său, cu Saloanele Oficiale și independente, de
toamnă și de primăvară, cu expoziţii tradiţionale de opoziţie academistă, cum ar fi Salonul de
Toamnă, organizat de Société Nouvelle în 1905 (președinte Auguste Rodin), consacrat pictorilor
foviști sau expoziţiile personale ale lui Van Gogh (1901), Touluse Loutrec (1902),
Georges-Pierre
Seurat, Van Gogh și
Édouard
Manet (1905), Paul Gauguin (1906), Paul Cézanne (1907, 1910),
Henri Matisse și
Georges
Braque în 1908, încununată de expoziţia futuriștilor din anul 1912 au
fost văzute și comentate diferit de către pictorii basarabeni,
care pentru o provincie, erau des-
tul de suficient reprezentaţi la Paris. Printre ei, Eugenia Maleșevschi, iar mai înainte – Auguste
Baillayre,
Lidia Arionescu, Pertz Vaxman, Vaxman, Numa și Alexandr Patlagean, Olesi Hrșano-
vschi, Gregoire Michonze, Zelman, Joseph Bronstein și
Moissei Kogan, sunt doar reprezentanţii
primului val de basarabeni, care au studiat sau vizitat Parisul.
Alt centru cultural european după Paris devine în aceste timpuri Münchenul. Mai aproape
de Basarabia, dar mai îndepărtat decât Franţa, Belgia sau Olanda
unde se mai vorbea franceza,
cu care basarabenii erau familiarizaţi din copilărie, capitala Bavariei a găzduit doar câţiva ba-
sarabeni – fraţii Șneer și Moissei Cogan, care își fac studiile la Academia de Arte din Bavaria la
graniţa secolelor – între 1899 și 1903
7
. Pentru Moissei Cogan perioada müncheneză însă durează
până în anul 1910.
Printre fenomenele deosebite, care au apărut la München în aceste timpuri un loc aparte îl
ocupă „Secession”-ul, faza iniţială a căruia se încheie până la sosirea fraţilor în Germania (1897),
însă ambianţa de cosmopolitism a orașului se datorează revistei „Simplicissimus” (1986) și apa-
riţiei „Judentstil”-ul
utilizat ca termen, pentru întâia oară în 1899 de Rudolf A. Schröder într-un
text din revista „Insel”
8
.
4
А. Муров,
Do'stlaringiz bilan baham: 
