Implications for the development

Cercetări privind mecanismele de deterio-
rare la obiectele de patrimoniu cu suport papetar 
ș
i lemn
, Editura Trinitas, 2009, 310 p.
Fig. 1. Octoih, secolul al XV-lea, biodegradare Aspergillus spp.,

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 339 ~
Textile pot fi de origine vegetală sau animală. Cele de origine vegetală sunt bumbacul, inul, 
cânepa, iuta și sisalul. Lâna este produsă din părul diferitelor mamifere (oi, alpaca etc.), constă în 
principal din keratină, o proteină foarte insolubilă care conține legături de sulf în moleculă. Fibra 
de mătase este compusă din două filamente formate dintr-o proteină (60-70%), fibroină, legate 
între ele de o altă proteină (25-30%), sericina. Susceptibilitatea sau rezistența textilelor la biode-
teriorare depinde de conținutul de celuloză, lignin, proteină și alți constituenți organici. Cei mai 
frecvenți biodeteriogeni ai textilelor celulozice sunt microfungii ascomycetes și deuteromycetes 
(Alternaria, Aspergillus, Fusarium, Trichoderma, Memnoniella, Myrothecium, Neurospora, Pe-
nicillium, Scopulariopsis, Stachybotrys, Stemphylium) și bacteriile din speciile celulozolitice și 
necelulozolitice (Sporocytophagamyxococcoide, Cellvibrio, Cellfalcicula, Microspora and anae-
robic Clostridium).
6
Fig. 2. Biodegradare artefact arheologic textil, sacos.
Sensibilitatea pielii și pergamentului la biodeteriorare depinde: de materia primă, de metoda 
de producție și de condițiile sale de conservare. În condiții aerobe, numai bacteriile pot ataca 
colagenul parțial descompus, printre care tulpini de Bacillus (B. mesenthericus), Pseudomonas, 
Bacteroides și Sarcina. Materialele vechi din piele/pergament pot fi atacate și de anumite specii 
de fungi din genurile Cladosporium, Fusarium, Ophiostoma, Scopulariopsis, Aspergillus, Peni-
cillium, Trichodernia etc.
Biodeteriorarea materialelor anorganice utilizate în operele de artă este în esență un proces 
care implică piatra monumentelor cioplită sau zidită, artefactele arheologice, obiectele din sticlă 
și metal. 
În funcție de compoziția chimică a materialelor se pot distinge mai multe tipuri de biodete-
riorări determinate de: acizi organici și anorganici; substanțe chelatice; baze (substanțe alcaline); 
enzime; pigmenți.
7
Unele microorganisme (bacterii, alge, fungi) produc pigmenți organici de diferite culori în 
perioada lor de dezvoltare. Prezen
ț
a fungilor pe un anumit material poate fi depistată datorită 
culorii miceliului format. Endopigmenții sunt localizați în celulă și difuzează prin liză celulară iar 
exopigmenții sunt secretați de celulă și difuzați în substrat.
Fungii produc pigmenți de diferite culori (verzi, albaștri, roșii, violeți etc.) care au natură 
chimică diferită aparținând antrachinonelor, xantanonelor sau carotinelor. Melanina este un pig-
ment ce se depozitează la suprafața externă a hifelor fungice.
Bacteriile care produc o serie de pigmenți: ex. Pseudomonas formează cianina, verdina, me-
lanina, rubina.
Patina și eflorescențele provocate de prezența agenților biologici este asemănătoare cu cea 
produsă de compuși chimici. De exemplu, patina neagră produsă de activitatea cianobacteriilor 
6
N. Vornicu, C. Bibire, 
Biodeteriorarea Operelor de Art