Implications for the development

trebuie să crească capacitatea de digitalizare.
Putem observa că ceea ce reprezenta instrumentul de dialog cu publicul la distanță a deve-
nit resursa cea mai importantă a muzeelor în perioada pandemiei. Acele muzee care dețineau 
deja colecții în format digital și aveau experiența realizării unor activități online au putut con-
tinua astfel de activități. În celelalte cazuri, muzeele au fost nevoite să se adapteze rapid la noile 
realități, însă cu rezultate vizibile mai ales în zona de social media.
Reacția muzeelor universitare la imperativul închiderii lor în fața avansului COVID-19 a avut 
consistență în cazul acelor instituții unde digitizarea patrimoniului este fie încheiată, fie în curs 
de finalizare. O analiză a site-urilor principalelor muzee universitare din Marea Britanie arată că 
acestea au în mare măsură colecțiile digitale regăsibile pe site și că în baza acestora, pot realiza 
30
http://universitymuseumsgroup.org/wp-content/uploads/2020/05/Assessing-the-Impact-of-Co-
vid-19-on-University-Museums-20-May-2020.pdf.
31
Dintre marile instituții participante la acest studiu menționăm Cambridge University (7 muzee), 
University College of London (4 muzee), Oxford University (2 muzee), Manchester University (2 mu-
zee), Glasgow University (1 muzeu – The Hunterian), New Castle University (Great North Museum) 
etc.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 450 ~
o serie de activități educaționale, expoziționale în mediul online, asigurând o continuitate în 
legătura cu publicul. 
Astfel, la University College of London, chiar dacă Petrie Museum și Grant Museum of Zoo-
logy sunt închise încă în septembrie 2020, baza de date digitale permite o interacțiune dinamică 
și de calitate pentru categorii de public diverse. Trebuie menționat că reacția muzeelor în general, 
a muzeelor universitare în particular, a variat în privința perioadei de suspendare a activității față 
în față. La Oxford University, cel mai vechi muzeu universitar – Ashmolean Museum s-a redes-
chis în 10 august, în timp ce alte trei muzee ale universității au rămas închise. 
La Cambridge University doar două muzee din cele opt (fără a socoti aici și Grădina Botani-
că) sunt deschise în acest moment: Fitzwilliam și Kettle›s Yard. Totuși, celelalte șase muzee sunt 
foarte active atât în social media cât și pe site-ul propriu, unde propun programe și activități 
atractive pentru toate vârstele
32
.
Muzeul Universității din Utrecht era în curs de amenajare a expoziției permanente la mo-
mentul debutului pandemiei, dar activitatea sa în mediul online este una dinamică
33
. În cazul 
muzeelor universitare germane
34
constatăm că unele s-au redeschis pentru vizite (cu respectarea 
tuturor condițiilor de siguranță epidemiologică) iar o parte dintre colecțiile lor sunt accesibile.
În spațiul italian, la Florența, Roma, Pisa, Bologna, Siena, Pavia
35
sau Pisa, campaniile de 
digitizare a patrimoniului universitar din ultima perioadă s-au concretizat în activități propuse 
publicului în perioada pandemiei.
Semnalăm dinamismul formelor de interacțiune cu publicul în cazul muzeelor Universității 
din Atena, mai ales pe segmentul instrumentelor de social media. De asemenea, University of 
Western Macedonia a propus o expoziție virtuală intitulată „Visual Arts e-Pandemic”, organizată 
de studenți de la departamentul de Arte vizuale și aplicate
36
.
Unde se află muzeele universitare din România în cadrul acestui tablou? Remarcăm cu tristețe 
faptul că, în continuare, legislația românească nu valorifică conceptul de patrimoniu academic, 
prin urmare, muzeele universitare trebuie să funcționeze cu resurse puține alocate de condu-
cerea universităților, dar și cu un personal relativ puțin numeros. Accesul digital este limitat la 
o parte destul de redusă a patrimoniului deținut de aceste muzee, ceea ce se traduce în imposi-
bilitatea de a realiza programe interactive, multimedia la nivel comparabil cu al muzeelor uni-
versitare europene. În aceste condiții, putem constata că pandemia nu pare să-și pus amprenta 
în mod special asupra condițiilor de exprimare muzeală. Muzeul Universității „Al. I. Cuza” din 
Iași are prezentări statice ale colecției pe site-ul propriu și posibilitatea de a urmări un tur virtual 
al sălilor. Muzeele Universității Babeș-Bolyai din Cluj oferă și ele vizitatorului virtual expoziții 
în general statice. În aceeași situație se află și Muzeul Universității din București, cu o serie de 
expoziții digitale, dar fără componentă multimedia. Ca și celelalte muzee din România, muze-
ele universitare și-au mutat activitatea în zona digitală, utilizând instrumentele social media. 
Dacă muzeele Universității Babeș-Bolyai din Cluj au rămas închise publicului, muzeul din Iași 
și cel din București s-au redeschis, cu respectarea condițiilor de distanțare socială. Pentru aceste 
muzee, digitizarea rămâne în continuare un obiectiv important, căruia trebuie să-i fie alocate 
mijloace și pentru care trebuie construite strategii.
În final, câteva gânduri și învățături extrase din experiența acestei pandemii: anul 2020 are 
potențialul unui moment de resetare și de redesenare a muzeelor
37
, așa cum observa Madeleine 
Grynsztejn de la Museum of Contemporary Art, Chicago, și depinde doar de lumea muzeală 
cum va aborda această provocare. Unul dintre câștigurile teoretice și metodologice ale crizelor 
32
http://www.sedgwickmuseum.org/index.php?page=events (accesat la 1 septembrie 2020).
33
https://umu.nl/museum-online/ (accesat la 1 septembrie 2020)..
34
Un exemplus de tur virtual la Bonn University Museum - https://vr-easy.com/tour/horst/200701-
ccc/#pano=2, accesat la 1 septembrie 2020).
35
Bază de date digitale prezentată pe site: https://museokosmos.eu/il-museo/.
36
https://visualartspandemy.wordpress.com/, accesat la 1 septembrie 2020.
37
https://news.artnet.com/opinion/madeleine-grynsztejn-mca-chicago-op-ed-1875996, 30.08.2020.

---

Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 451 ~
ultimei perioade și ale actualei crize o reprezintă printre altele reflecția aprofundată asupra mo-
dului de colectare contemporan sau felul în care muzeele și colecțiile se raportează la păstrarea 
memoriei trecutului recent
38
. Semnificația obiectelor-memorie este subiectivă și poate conduce 
la selecții înguste, care vor influența modul de reprezentare a acestui prezent pentru generațiile 
viitoare. Este nevoie de deschidere și în privința grilei de colectare, de pluralism și perspective 
multiple, astfel încât să evităm pe cât posibil reprezentarea în colecțiile viitoare ale muzeelor doar 
a unor elite, doar a „vocilor” puternice dintr-o societate. Desigur, că noile forme și suporturi ale 
pieselor colectabile ridică probleme specifice de conservare, depozitare sau expunere.
Consider că muzeele au nevoie de o dezvoltare a platformei de dialog cu publicul prin cât mai 
multe canale, cu asigurarea încrederii și colaborării acestuia, dacă vor să supraviețuiască într-un 
secol care va avea și alte crize, în mod evident. Desigur, domeniul muzeal a traversat diverse 
situații dificile și în a doua jumătate a secolului XX, din care a ieșit întărit și cu apetit pentru 
asimilarea de noi tehnici și abordări. Așadar, dacă direcția în care se îndreaptă valorificarea pa-
trimoniului muzeal este lumea digitală și dacă ținta programelor muzeale o reprezintă comuni-
carea multidirecțională cu vizitatorul, strategiile muzeului trebuie să vizeze tocmai acele canale 
de comunicare, cu o alternare a tipurilor de interacțiune și activități pentru a păstra interesul 
publicului și a construi comunități.
Ce poate ajuta muzeele să câștige atenția și încrederea publicului? Este nevoie ca prin pro-
gramele desfășurate să își poziționeze o imagine clară, „să câștige inimi și minți” (cf expresiei lui 
Graham Black
39
), să anticipeze motivațiile, nevoile și așteptările publicului, să implice generația 
tânără, să încurajeze reflecția și empatia prin transmiterea unor mesaje relevante pentru viața și 
interesele comunității, să depășească inerția, să folosească strategic instrumentele social media 
astfel încât acțiunile să conducă la rezultatele vizate. O direcție de abordare utilă este cea de tip