Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 190 ~
aţiei date, sunt de acord și cu amânarea concertului și cu România până la Nistru și până la Tisa.
Doamne ajută”
2
.
La 29 martie gazeta menţionată scria: „Domnul Enescu, care ne-a făcut cinstea de a ne vizita
ziarul, și-a arătat nespusa bucurie pentru fericirea de a fi fost de faţă la proclamarea unirii Basa-
rabiei cu România”.
În ziarul „România Nouă” din 5 aprilie 1918, cronicarul I. Mateiu publică un material pe care-
l considerăm foarte interesant, din care motiv vom cita câteva fragmente, care îl caracterizează pe
marele maestru, caracteristici, ce ţin de sentimentele sale pentru Basarabia.” Întrebându-l asupra
senzaţiei încercate la trecerea Prutului, maestrul, oprindu-se o clipă, răspunde că în adevăr a avut
o simţire înălţătoare.
- Și cred, zice maestrul, că lucrurile de aici înseamnă începutul sigur al ameliorării vieţii po-
porului românesc.
Trecând la impresia ce i-a lăsat-o Chișinăul sub raport muzical și asupra felului cum au fost
primite concertele simfonice, domnul Enescu mărturisește cu satisfacţie, că a găsit
un public
amator și doritor de lucruri frumoase, că din atitudinea ce-a observat-o se desface o notă de
cultură serioasă. Maestru a rămas foarte mulţumit de succesul concertelor, atât sub raport moral,
cât și material.
... Maestrul socotește indispensabil un conservator naţional la Chișinău (...întocmai precum
e necesară o universitate și un muzeu de artă românească. (...)
- Basarabia, urmează maestrul, este pentru noi un juvaer în toate privinţele și datoria noas-
tră este să ajutăm prin toate mijloacele trezirea poporului la viaţa culturală și artistică, căutând
simpatia fraţilor noștri moldoveni și făcându-le tot binele de care au fost privaţi atâta vreme. (...)
Însufleţit de-o mișcătoare iubire de neam, maestru George Enescu a promis că va veni în
Basarabia spre a coborî în toate centrele ei strălucirea fermecătoare
a acestei arte eterne, pe care
o minune a întruchipat-o în această expresie genială a poporului românesc.
Pentru a crea la Chișinău „un conservator și o operă stabilă cu o orchestră bine organizată”,
dar și „pentru a da concerte de cvartet, George Enescu lasă în capitala Basarabiei pe Socrate Ba-
rozzi, Flor Breviman și fraţii Constantin și Jean Bobescu, acesta din urmă având însărcinarea să
„înjghebe un teatru musical”.
Cele trei Concerte ale maestrului au dat un venit curat de 4931 ruble 25 cop. care s-a împărţit
în trei părţi, dându-se o parte Fondului de ajutorare refugiaţilor ardeleni și bucovineni, admi-
nistrat de ziarul „România Nouă”, altă parte „Societăţii Făclia” și alta – Ministerului de război
basarabean pentru orfanii de război ai soldaţilor moldoveni.
În urma acelor evoluări a fost înfiinţată „Opera basarabeană”, care la 6 august 1918 a prezentat
primul său
spectacol, „Faust” de Gh. Gounod, sub conducerea muzicală a lui Jean Bobescu, iar
la 1 ianuarie 1919 s-a decis fondarea Conservatorului „Unirea”, a cărui director devine soprana
Anastasia Dicescu, o perioadă primadonă a Operei din Cluj.
Do'stlaringiz bilan baham: