Anexa nr. 1 Instrucțiuni de bonitare a caprinelor crescute pentru lapte cu elemente de selecţie instrucţiunea de bonitare a caprinelor crescute pentru lapte cu elemente de selecţie

Notă: cerințele prezentate corespund nivelului clasei I

Clasa tineretului după complexul de însuşiri se determină conform grilei prezentate în tabelul 6, corespunzător punctajului acumulat.

„elita” – 35 puncte şi mai mult

„clasa I” – 30-34 puncte

„clasa II” – 25-29 puncte
Tabelul 6

Grila de evaluare a tineretului caprin după complexul de însușiri

Însușirile	Puncte
	țăpușori	iedițe
А - Genotipul (total 30 puncte)
I generație (cota sangvină ½)	-	2
II generație (cota sangvină ¾)	3	3
III generație (cota sangvină 7/8)	5	5
IV generație (cota sangvină 15/16)	7	7
De rasă pură	8	8
Mama de clasa II	-	3
Mama de clasa I	6	9
Mama de clasa elita	8	11
Tata de clasa I	5	7
Tata de clasa elita	9	11
Tatăl este apreciat după calitatea descendenței ca ameliorator: - după cantitatea de lapte a fiicelor - după % de grăsime + proteină în laptele fiicelor	3 2	- -
B – Exteriorul şi corespunderea tipului (total 10 puncte)
Evaluarea exteriorului: 3 puncte	-	4
3,5 puncte	6	6
4,0 puncte	8	8
4,5-5,0 puncte	10	10
C – Dezvoltarea corporală (total 10 puncte)
Greutatea corporală: clasă II (85% din nivelul clasei I)	-	6
*I clasă	8	8
Greutatea corporală mai mare cu 5% față de cerințele clasei I	10	10
Tipul de fătare: unipar	1	1
din gemeni sau tripli	2	2
din fătarea cu mai mult de 3 iezi	0	0
PUNCTAJ TOTAL (А+B+C)	50	50

* cerinţele minime pentru nivelul clasei I sunt prezentate în tabelul 4

IV. ELEMENTELE LUCRULUI DE SELECŢIE ŞI AMELIORARE

Realizarea lucrărilor de selecţie şi ameliorare în vederea îmbunătăţirii producţiei de lapte la populaţia locală de caprine, precum şi la rasele specializate pentru producţia de lapte importate în republică (Saanen, Alpină, etc.), necesită asigurarea următoarelor activități:

- marcarea şi evidenţa animalelor după provenienţă;

- controlul individual al producţiei de lapte la capre;

- desfăşurarea sistematică şi în mod corect a bonitării animalelor;

- crearea condiţiilor corespunzătoare de întreţinere şi îngrijire a animalelor;

- alimentaţia caprinelor conform normelor;

- creşterea calitativă a tineretului, îndeosebi a celui pentru remontă;

- selectarea după genotip şi productivitate a animelor performante în nucleul de selecţie;

- potrivirea perechilor şi evaluarea rezultatelor obţinute.

Metodele utilizate la ameliorarea caprinelor pot fi atât creşterea în rasă pură, cât şi prin încrucişări (de infuzie, de reproducere, de absorbţie).

Aplicarea încrucișărilor poate accelera progresul genetic în sporirea producţiei de lapte la caprele locale, precum şi transformarea acestora într-o populaţie ameliorată întru-n timp mai restrâns. Totodată, la aprecierea şi selectarea metişilor obţinuţi din încrucişarea caprelor locale cu rasele amelioratoare este necesar să fie reţinuţi pentru reproducerea ulterioară femelele şi masculii de tip dorit pentru condiţiile noastre, având o constituție robustă și oferind nu numai o producţie de lapte înaltă, dar, de asemenea indici stabili de reproducţie - prolificitate, calitatea produşilor, precum rezistenţa la boli şi longevitate productivă.

4.1 Criteriile de selecţie în creşterea caprinelor de lapte. Acestea pot fi exprimate printr-un şir de caractere, care luaţi în considerare în mod direct sau indirect influenţează cantitativ sau calitativ producţia de lapte a animalelor. În acest sens trebuie să cunoaştem şi luăm în considerare direcţia şi legătura (corelaţia) dintre aceste însuşiri, care influenţează manifestarea producţiei de lapte, consecutivitatea şi natura eriditării caracterelor cantitative (producţia de lapte, greutatea corporală, sporul mediu zilnic al iezilor, etc.) şi calitative (culoarea părului, forma ugerului, prezența sau absența coarnelor, etc.).

Lucrul de selecţie în turmele caprelor de lapte în condiţiile republicii se recomandă să fie efectuat pe etape. La prima etapă, este necesar de efectuat o evaluare generală a tuturor animalelor din fermă (în cazul în care aceasta nu a fost efectuată înainte). Aceasta va permite stabilirea gradului de exprimare a principalelor caractere utile pentru selecție: exprimarea tipului de lapte, dezvoltarea corporală, forma ugerului predominantă, etc. Apoi se va trece la determinarea nivelului producţiei de lapte în efectivul de capre, pentru a identifica cele mai productive animale şi a forma ulterior nucleul de selecţie, iar animalele slab productive treptat vor fi excluse din turmă.

În lipsa datelor privind originea ţapilor folosiţi la reproducţie şi nivelului de productivitate al mamelor acestora, este necesar de a efectua evaluarea lor: după dezvoltare (greutate corporală) şi exterior, inclusiv exprimarea tipului masculin.

În urma efectuării montei dirijate sau însămânţării artificiale a caprelor cu materialul seminal al ţapilor reproducători proprii, aceştia vor fi apreciaţi după rezultatele fecundităţii şi prolificităţii caprelor, viabilitatea iezilor şi dezvoltarea lor în continuare. Având datele privind originea descendenţilor şi natura culorii părului a taţilor-mamelor-iezilor, se face posibilă identificarea homo sau heterozigoţii reproducătorului după culoarea învelişului pilos. În continuare este necesar de efectuat aprecierea producţiei de lapte a fiicelor ţapilor reproducători pentru a identifica statutul lor (”înrăutăţitor”, ”neutru” sau ”ameliorator”), care ar permite selectarea obiectivă şi o rebutare corespunzătoare, deasemenera folosirea celor mai performanţi reproducători în reproducerea efectivului.

Pentru prevenirea efectelor negative ale împerecherilor înrudite al animalelor din fermă, este necesar de efectuat înlocuirea reproducătorilor o dată la 2 ani.

Utilizarea reproducătorilor de o valoare înaltă în turmă se permite şi mai mulţi ani, numai în cazul dacă este bine organizată evidenţa provenienţei descendenţilor şi se efectuată lucrul de selecţie pe linii.

4.2. Marcarea caprinelor. Identificarea animalelor este o condiție indiscutabilă pentru asigurarea trasabilității animalelor și a producțiilor, inclusiv selecției. Acest procedeu este obligatoriu pentru toate categoriile de ferme, indiferent de forma de proprietate. Identificarea caprinelor trebuie efectuată cu crotalii de tip standard (pe ambele urechi și cu număr identic), nu mai târziu de a treia zi de la fătarea iedului, concomitent cu cântărirea şi înregistrarea lui în registrul fătărilor.

Toate animalele trebuie să fie înregistrate în SITA, care activează pe teritoriul raionului corespunzător.

La sacrificarea animalului, în cazul comercializării sau transferului caprinei la o altă fermă, este nevoie a oferi informații corespunzătoare la centrul raional SITA, pentru efectuarea modificărilor ce se impun în lista animalelor din fermă.

Se interzice aplicarea la urechile animalelor unui alt tip de marcaj (crestături, perforări, etc.).

4.3 Controlul productivității caprinelor. La vârsta corespunzătoare de apreciere acesta trebuie efectuat în mod sistematic cu completarea registrelor (forme obligatorii) prezentate în anexă.

Evidența primară a productivităţii (însămânţarea (monta) şi fătarea caprelor, cântăritul iezilor (la naştere, la 20 de zile, la înţărcare), efectuarea mulsului de control al caprelor, cântăritului de toamnă a caprinelor, inclusiv toate categoriile de vârstă din fermă), poate fi realizată într-o formă liberă, însă această evidență trebuie să asigure furnizarea tuturor datelor necesare pentru completarea formularelor obligatorii (1Cr, 2 Cr, 3 Cr şi 4 Cr) pentru fermele de prăsilă, precum și a celor ce solicită a fi incluse în categoria respectivă. La atestarea fermelor, aceste forme obligatorii, trebuie să fie însoţite de registrele primare ale controlului productivităţii animalelor din fermă.

Laptele este produsul de bază obţinut de la caprele din populaţia locală. Prin urmare, producţia de lapte a caprelor trebuie să fie determinată individual pentru fiecare animal în lactaţie, mai cu seamă în fermele de prăsilă.

În funcţie de sistemul adaptat de exploatare a caprelor pentru producţia de lapte (mulsul imediat după înţărcarea timpurie a iezilor cu alimentarea artificială a acestora sau mulsul caprelor după o perioada de alăptare), controlul producţiei de lapte se efectuează:

În primul caz - producţia de lapte a caprelor (lapte muls pe lactaţie) este determinată numai prin metoda mulsorilor de control care se efectuează cel puțin o dată pe lună. Acest rezultat va fi mai corect dacă va fi evidențiată cantitatea de lapte muls de la fiecare capră la toate (două sau trei) mulsori în ziua mulsului de control. Fiecare muls de control trebuie efectuat aproximativ la jumătatea lunii de lactaţie a caprelor (în intervalul 10-20 zile din data fătării). La efectuarea corectă a mulsului de control într-o fermă (turmă), toate caprele ce au fătat (în lactaţie) trebuie împărţite în 3 sau 4 grupe, având în vedere data fătării lor. Fiecare grupă poate fi marcată cu vopsea de culori diferite sau cu altă metodă accesibilă pentru a facilita procesul organizatoric. La mulsul manual al caprelor, este necesar ca mulsorile de control să fie efectuate de tot aceeaşi mulgători şi maximal să fie muls tot laptele din uger.

Producţia de lapte obţinută de la fiecare capră poate fi exprimată în grame (prin cântărirea laptelui muls) sau în mililitri (prin măsurare cu un cilindru sau cană gradată). Cantitatea de lapte obţinut de la o capră, în ziua mulsului de control se determină prin însumarea cantităţii de lapte muls dimineaţa+amiaza+seara. Rezultatul obţinut într-o zi este înmulţit la numărul de zile între mulsorile de control, ceea ce ne permite determinarea cantităţii de lapte obţinut pe durata perioadei dintre mulsorile de control. Producţia de lapte pe întreaga lactaţie se va determina prin însumarea cantităţii de lapte obţinută în fiecare lună de lactaţie.

În cazul doi – producţia de lapte a caprelor (lapte muls pe lactaţie) se determină în două etape: cantitatea de lapte în perioada de alăptare + cantitatea de lapte în perioada de muls după înţărcarea iezilor.

În prima perioadă, producţia de lapte a caprelor poate fi determinată ca suma cantității de lapte obținut (calculat) în primele 20 zile de lactaţie (după sporul în greutate corporală a iezilor de la naştere până la 20 de zile, care este înmulţit cu coeficientul 6,0 deoarece pentru 1 kg spor în greutate a iedului el consumă 6 kg de lapte matern) şi cantitatea de lapte obţinută pe următoarele mulsori de control.

În perioada de alăptare a iezilor, după cele 20 zile și până la înțărcarea lor, este folosită metoda coeficientului de control – (C). În așa caz, mulsul de control al caprelor se efectuează numai dimineaţa, separând pe noapte iezii cu înscrierea orei de separare a iezilor de la mame, ce permite stabilirea intervalului de timp până la mulsul caprelor în dimineața zilei de control.

Cantitatea de lapte obţinută în ziua mulsului de control se determină prin formula: , în care: C – coeficientul de control; 24 – timpul total de secreție a laptelui într-o zi, ore; i – intervalul de timp de la separarea iezilor până la mulsul caprelor în dimineața zilei de control, ore.

Determinarea cantității de lapte obținut de la o capră în ziua de control, se afectează prin înmulțirea cantității de lapte muls dimineața cu valoarea coeficientului de control ”C” (Exemplu: С - 2,8; dimineața este muls – 800 ml lapte; cantitatea de lapte în ziua de control va constitui: 2,8 х 0,8l – 2,24 litri)

Calculul ulterior al producţiei de lapte obţinute într-o lună sau intervalul dintre cele două mulsori de control, se efectuează prin înmulţirea cantităţii de lapte în ziua mulsului de control cu numărul de zile în perioada dintre mulsorile de control.

După înţărcarea iezilor, cantitatea de lapte a caprelor, se determină în exclusivitate prin mulsorile de control, conform metodei descrise în primul caz.

Producţia de lapte totală pe lactaţie se determină prin însumarea rezultatelor obţinute: în primele 20 de zile + perioada de alăptare a iezilor + perioada de muls a caprelor după înţărcarea iezilor.

În primele 20 zile a perioadei de alăptare, caprele înalt productive se recomandă de muls cel puțin o dată pe zi, în scopul evitării îmbolnăvirii acestora de mamită. Totodată este necesar de efectuat o evidenţă a cantităţii de lapte obţinut în fiecare zi de muls pentru corecția cantității de lapte produs de capră în cele 20 zile de alăptare a iedului. Astfel, cantitatea totală de lapte muls suplimentar se va însuma cu cantitatea de lapte obținută prin calcul sporul în greutate a iedului.

Deasemenea trebuie de menţionat că caprele care alăptează doi iezi, produc aproximativ cu 25-30% mai mult lapte în comparaţie cu cele care alăptează doar un ied.

4.4 Aspectele de bază privind testarea reproducătorilor după calitatea descendenţei

Testarea țapilor după descendență, se poate efectua numai cu condiţia că pentru reproducerea efectivului se foloseşte monta naturală dirijată sau însămânţările artificiale, fiind la un nivel corespunzător evidența acestor procese.

Atât în primul caz, cât şi în al doilea, pentru o apreciere obiectivă a reproducătorilor după calitatea descendenţei este necesar ca:

- fiicele reproducătorului apreciat să provină din grupa femelelor în vârsta a 3-5 lactaţii cu nivelul productiv nu mai jos cerinţelor clasei I;

- în grupa fiicelor a unui reproducător introdus în testare sa fie nu mai puţin de 20, dar mai bine 30 de animale;

- fiicele să fie de aceeaşi vârstă, cu o bună dezvoltare şi sănătoase;

- să fie însămânţate la vârsta optimală (15-18 luni);

- să fie toate cu lactaţia finisată;

- producţia de lapte (lapte muls), % de grăsime şi % de proteină din lapte la fiicele reproducătorului şi în turmă să se determine printr-o singură metodă.

După finisarea perioadei de lactaţie a fiicelor ţapului testat şi a întregului efectiv de capre în lactaţie, rezultatele obţinute privind producţia de lapte a grupului de fiice şi în întregime pe turmă se prelucrează prin metoda statisticii variaționale cu determinarea mediei aritmetice (M) şi eroarea mediei aritmetice (m), pentru cele două grupe menţionate. Aceasta permite calcularea autenticității diferenței (td) productivităţii între grupele de animale comparate (N. Plohinschii, 1969). Utilizând valoarea td găsite între grupele comparate, se va determina categoria ţapului apreciat conform indicilor standard ai criteriului Stiudent (t). În cazul datelor statistic neautentice între media producţiei de lapte pe grupa ţapului apreciat şi media productivităţii pe turmă, reproducătorului i se atribuie categoria «înrăutăţitor», însă dacă după criteriul Stiudent valorile se încadrează în coloana «В=0,90», atunci reproducătorului se atribuie categoria «neutru». La încadrarea valorilor obţinute după criteriul Stiudent în una din celelalte coloane ale tabelului respectiv - «В=0,95», «В=0,99» sau «В=0,999», reproducătorului se atribuie categoria «ameliorator».

În scopul concretizării direcţiei în care a fost apreciat reproducătorul după descendenţă ca ameliorator, în fişa ţapului de reproducţie se introduce o remarcă (înscriere) - «după lapte muls», «după grăsime», «după proteină» sau «grăsime + proteină».

Dacă reproducătorului apreciat după calitatea decenţei a fost atribuită categoria «ameliorator» după toţi indici de apreciere, atunci se remarcă «absolut».

Ţapii reproducători apreciaţi după calitatea descendenţei ca amelioratori absoluţi sau au fost încadraţi în categoria «ameliorator» după unul din criterii cu «В=0,999» se recomandă să fie selectaţi pentru întemeierea liniilor (noi) sau introducerea lor ca continuatori a liniilor existente, respectiv din cele care provin.

Pentru aprecierea ţapilor-reproducători după calitatea descendenţei se poate utiliza şi metoda «fiice - simeni», comparând productivitatea fiicelor unui reproducător cu altul sau cu câţiva reproducători din turma şi, concomitent, pe aceeași perioada de lactaţie a caprelor (întru-n an). Metoda respectivă permite o clasare a reproducătorilor după capacitatea de ameliorare, evidenţierea dintre ei a liderilor, însă această metodă necesită un efectiv mare de caprine în fermă.