United Nations cat/C/mda/Q/3

Analiza sesizărilor, după criteriul scopului aplicării violenţei, se constată  că acţiuni de tortură şi alte forme de maltratare a persoanelor se aplică pentru următoarele săvîrșirea următoarelor fapte:

-         dobîndirea prin metode ilegale a probelor, în scopul de a obţine informaţii sau mărturisiri (312 sesizări de acest gen sau 32% din numărul total de 970 de adresări);

-         în scopul de a pedepsi victima pentru comiterea unui act sau presupus act (245 sesizări de acest gen sau 25%);

-         exteriorizarea sentimentului de superioritate faţă de victimele acţiunilor sale şi neglijarea regulilor generale de conduită (145 sesizări de acest gen sau 15%);

-         utilizarea excesivă a forţei în momentul reţinerii persoanei, ca urmare a exercitării abuzive şi fără cunoaştere a legislaţiei a obligaţiilor de serviciu (177 sesizări din această categorie sau 18%);

-         în scop de intimidare sau discriminare (91 sesizări sau 9%).

În cele mai multe cazuri, poliţiștii recurg la aplicarea violenţei cu scopul de a dobândi de la persoane mărturii autodenunţătoare, acţiuni care într-o măsură oarecare sunt generate şi de tendinţele dobîndirii unor statistici favorabile la compartimentul descoperii infracţiunilor. Cu părere de rău, în pofida eforturilor depuse, aceste tendinţe mai persistă în Ministerul Afacerilor Interne pe plan departamental. În acest context este necesar să se acorde prioritate instruirii profesionale a poliţiștilor în vederea refuzului fără ambiguitate al acestora de a practica maltratările; să se înfăptuiască o instruire profesională pertinentă, ce ar integra principiile dreptului uman, ca o componentă esenţială a strategiei de prevenire a maltratărilor. Să se ceară ca această instruire să fie permanentă şi să se aplice tuturor colaboratorilor de poliţie. Ea trebuie să explice şi să dezvolte două elemente: în primul rând, toate formele de maltratări sunt o ofensă aduse demnităţii umane şi sunt incompatibile cu valorile, stipulate în art.24 alin.(2) din Constituţie şi în alte acte internaţionale ratificate de Republica Moldova şi impuse ei. În al doilea rând, recurgerea la maltratări este o metodă fundamentală ineficientă pentru obţinerea mărturiilor valabile care nu ar eficientiza lupta împotriva criminalităţii. Tehnicile de audieri şi de urmărire penală mai evoluate vor da rezultate mai bune din punctul de vedere al securităţii persoanei şi al legalităţii acumulării probatoriului pe fiecare caz în parte.

 

Distribuirea sesizărilor despre tortură şi alte forme de

maltratare în dependenţă de scopul aplicării violenţei (anul 2012) 

	art.166/1   din Codul penal	art.309   din Codul penal	art.309/1   din Codul penal	art.328 al.2) şi 3) din Codul penal	art.368   din Codul penal	art.370 (violenţă) din Codul penal	TOTAL sesizări înregistrate în anul 2012
în scopul de a pedepsi victima pentru comiterea unui act sau presupus act	4		98	142	1		245
în scopul de a obţine informaţii sau  mărturisiri	2	16	239	55			312
în scop de intimidare sau descriminare		1	14	75	1		91
în scopul de aşi demonstra supremaţia sau importanţa	2		23	81	35	4	145
utilizarea excesivă a forţei în momentul reţinerii	1	1	17	156		2	177
TOTAL sesizări înregistrate în anul 2012	9	18	391	509	37	6	970

Analizând specificul sesizărilor prin prisma metodelor de aplicare a actelor de tortură şi rele tratamente, s-a constatat că acestea sunt structurate în special pe doi dintre indicatori.

Din totalul sesizărilor înregistrate predomină numărul celor în care acțiunile comise i-au forma bătăii prin aplicarea loviturilor cu mâinile şi picioarele, constituind 641 reclamaţii sau 66 la sută.

Sesizări în care se invocă, drept metodă de violenţă, aplicarea mijloacelor speciale, folosirea armei, instrumentelor speciale, altor obiecte adaptate acestui scop (bastoane, sticle de apă, cărţi etc.), au parvenit 108, ceea ce reprezintă 11%.

Anume aceşti doi indicatori sunt cei despre care s-a menționat că se evidențiază printr-o structurare puternică a cifrelor privitor la specificul comiterii acțiunilor de tortură și rele tratamente.

 

Repartizarea sesizărilor despre tortură şi alte rele

tratamente conform criteriului formei de violenţe aplicate (a.2012)

	art.166/1   din Codul penal	art.309   din Codul penal	art.309/1   din Codul penal	art.328 al.2) şi 3) din Codul penal	art.368   din Codul penal	art.370 (violenţă) din Codul penal	TOTAL sesizări înregistrate în anul 2012
Întemniţarea ca şi metodă de tratament inuman sau degradant		1	38	2			41
Lovituri cu mâinile şi picioarele	7	4	243	347	37	3	641
Violenţă fizică şi psihică după încătuşare			24	24		1	49
Violenţa cu aplicarea mijloacelor speciale, folosirea armei, instrumentelor speciale, altor obiecte adaptate acestui scop (bastoane, sticle de apă, cărţi ...)		1	22	85			108
Suspendarea (spânzurătoarea Palestiniană „ласточка”)			1				1
Bătaia la tălpi (falaka)			1				1
Folosirea şocului electric				1			1
Abuz sexual
Altele ...	2	12	62	50		2	128
TOTAL sesizări înregistrate în anul 2012 / inclusiv minori	9	18	391	509	37	6	970

În cadrul unei generalizări a fost studiat şi gradul gravităţii vătămărilor corporale ale pretinselor victime ale torturii şi tratamentelor inumane sau degradante

S-a stabilit că cel mai mare număr al adresărilor, 635 din totalul de 970, adică în 65 la sută din cazuri victimele au suportat dureri fizice sau suferinţe psihice, fără a avea leziuni vizibile pe corp. Într-o atare situaţie procurorii urmează a fi conştienţi de faptul că există metode de aplicare a forţei care nu lasă urme pe corpul victimei, metode care capătă o răspîndire tot mai largă în rîndurile colaboratorilor de poliţie. Procurorii care investighează cazuri de tortură şi alte forme de maltratare trebuie să fie instruiţi pentru a ancheta eficient anume acest gen de rele tratamente. În acest sens au fost întreprinse măsuri concrete şi pe parcursul perioadei de referinţă, atît procurorii Secţiei combatere tortură cît şi unii din procurorii responsabili de examinarea cazurilor de tortură şi rele tratamente din cadrul procuraturilor teritoriale şi specializate au fost instruiţi în cadrul a trei seminare organizate şi petrecute în incinta Institutului Naţional de Justiţie prin intermediul unui program comun al Consiliului Europei şi Uniunii Europene privind „Consolidarea măsurilor de combatere a relelor tratamente şi a impunităţii”. Concomitent, se poate de evidenţiat importanţa şi eficacitatea acestor seminare deoarece la acestea participă grupuri mixte formate din procurori şi judecători (judecători de instrucţie şi de drept comun de la toate nivelurile instanţelor de judecată).

În aceiaşi ordine de idei este relevantă recomandarea Comitetului ONU Împotriva Torturii, care a accentuat necesitatea efectuării evaluărilor psihologice ale victimelor, evaluări care pot oferi dovezi critice ale abuzului în rândul victimelor torturii, din mai multe motive: tortura provoacă adesea simptoame psihologice devastatoare; metodele de tortură, după cum s-a menţionat, sunt adesea concepute ca să nu lase urme fizice; metodele fizice de tortură pot rezulta în constatări fizice, care pot să se resoarbă (rezolve) sau să fie lipsite de specificitate.

În vederea creării condiţiilor reale pentru realizarea acestor evaluări psihologice, prin Legea nr.66 din 05.04.2012, art.143 alin.(1) din Codul de procedură penală a fost completat cu pct.3¹) care instituie obligaţia dispunerii şi efectuării, în mod obligatoriu, a expertizei, pentru constatarea stării psihice, psihologice şi fizice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante.

În baza Legii nr.252 din 08.11.2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, acelaşi Cod, art.147 a fost completat cu pct.1¹) care prevede că, în cazul torturii, efectuarea expertizei complexe, cu operarea examinării medico-legale, psihologice şi, după caz, a altor forme de examinare, este obligatorie. Această normă va crea condiţiile necesare pentru dispunerea unei expertize complexe în cazurile de presupusă tortură, or aceasta, după cum s-a indicat, presupune atît consecinţe de natură fizică, cît şi consecinţe de natură psihică.

Concomitent, au fost stabilite cazuri cînd maltratarea persoanelor s-a soldat cu vătămări:

-         neînsemnate, în 214 de sesizări sau în 22%;

-         uşoare, în 91 de cazuri, ceea ce reprezintă 9%;

-         medii, în 25 cazuri, ceea ce constituie 2,5% (sesizări de acest gen au fost înregistrate în următoarele procuraturi teritoriale şi specializate: mun.Chişinău (5), sect.Buiucani (3) Cahul (2), Căuşeni (2) şi cîte una în Sîngerei, Ungheni, Rezina, Străşeni, Nisporeni, sect.Rîşcani, sect.Centru, Soroca, Orhei, mun.Comrat, militar Cahul, militar Chişinău, Secţia combatere tortură a Procuraturii Generale a Republicii Moldova);

-         grave, în 5 sesizări sau în 0,5% (mun.Chişinău (4), militar Chişinău (1)).

Nu a fost înregistrată nici o sesizare în care maltratarea persoanei s-ar fi soldat cu decesul victimei.

 

Repartizarea sesizărilor despre tortură şi alte rele tratamente

conform criteriului gravităţii vătămărilor suportate (a.2012)

	art.166/1   din Codul penal	art.309   din Codul penal	art.309/1   din Codul penal	art.328 al.2) şi 3) din Codul penal	art.368   din Codul penal	art.370 (violenţă) din Codul penal	TOTAL sesizări înregistrate în anul 2012
soldate cu decesul victimei
soldate cu vătămări corporale grave			3	1	1		5
soldate cu vătămări corporale medii			8	16	1		25
soldate cu vătămări corporale uşoare			39	50	1	1	91
soldate cu vătămări neînsemnate	5		77	121	10	1	214
soldate cu alte dureri fizice sau suferinţe psihice	4	18	264	321	24	4	635
TOTAL sesizări înregistrate în anul 2012 / inclusiv minori	9	18	391	509	37	6	970