Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 74 ~
Semnele simbolice reprezintă mesajul
codat din imaginile picturale, care funcţionează totdeau-
na la nivel de conotație. Imaginea unui cerc, de ex., semnifică integritate, spațiu vital, dar și izolare,
închidere; imaginea unui copac poate semnifica specia biologică, dar și arborele genealogic, pomul
vieții, „axis mundi” – cu cât nivelul cultural al privitorului este mai avansat, cu atât
gama de inter-
pretări este mai vastă. Ultimul nivel de analiză al operei, este mesajul simbolic, care duce mereu
dincolo de suprafața tabloului, la conceptul (aproape arhetipal) ascuns în spatele pânzei.
Cultura încorporează aceste semne și coduri într-un
univers mai larg, creând coliziuni în mai
multe sisteme de coduri și legându-le „interdisciplinar”, care obțin astfel, accepții și semnificații
universale (cercul, de ex. se consideră o structură benefică cu semnificații pozitive în toate cultu-
rile). În viziunea lui U. Eco, „semnele sunt codificate cultural”
7
. Descifrarea codurilor culturale și
artistice presupune cunoașterea culturii (atât a celei vechi cât și noi) la un nivel elementar.
Detectarea semnelor într-o pictură nereprezentativă (nonfigurativă) implică procese asemă-
nătoare cu identificarea semnelor într-o pictură figurativă, dar până la un anumit moment. Non-
figurativul, abstractul, există și trăiește pe seama discursului propriu, și nu printr-o relaționare
de tip iconic. „Sensul” picturii aici definește ca semnificant sistemul complex al elementelor plas-
tice, nu referința la obiectul real. Atenția se îndreaptă în acest caz asupra structurii semnificante
(formei compoziției), în care se ipostaziază opera. Aici funcția discursivă (prezentativă) primea-
ză în detrimentul funcției reprezentative (figurative)”
8
.
Arta abstractă deține cazul semnificantului fără
referent, dar care totuși, are referință – punc-
tul, linia, pata, textura pânzei, structura compoziției, însuși tabloul. Pictura gestuală abstractă
(J. Pollok, J. Mitchell), expresionismul abstract, la fel disimulează semnificantul în favoarea sem-
nificatului; aici importă mai mult procesul creativ și nu rezultatul creației.
Semnele plastice în spațiul pictural sunt regizate în funcție de opozițiile paradigmatice și sin-
tagmatice la care iau parte. Semnul artistic este inegal, variabil, dependent de „mărimea semni-
ficantului”, variind de la entități susceptibile de sens până la opere macrosemne (
Pătratul negru
,
Pătratul roșu
, K. Malevici). Condiția de existență
a semnului artistic, este ca el să fie expresiv,
determinant și sugestiv, cu o prestanță estetică majoră. Vizualizat prin prisma semioticii semnul
plastic devine un super-semn (hiper – semn). Semnificația semnului plastic este axată mereu pe
conținutul expresiv – ideatic al semnificantului.
Sunt trei familii mari de semne plastice:
culorile (cromeme), formele (formeme, cromorfeme),
texturile.
Aceste subsisteme ale semnului plastic sunt foarte bogate în
diferite forme de expre-
sie (linii, hașurări, nuanţe cromatice, densitate a vopselelor, forme plastice, texturi diverse etc.).
Punctul, linia, forma și culoarea
sunt principalele semne și mijloace
a limbajului plastic
9
.
Culoarea ca semn plastic
este unul din elementele cele mai importante și vitale al limbajului
plastic vizual. Simbolismul cromatic este una din forțele majore al universului pictural. Din tim-
puri străvechi, obiectele, fenomenele, au fost înzestrate de oameni cu diverse asociații legate de
o culoare anume, cu semne și simboluri coloristice. Ciclurile și
fenomenele naturale, momentele
zilei, punctele cardinale, zeitățile, emoțiile, sentimentele etc. – toate au asociate o culoare.
Semnificațiile simbolice a culorilor conțin elemente universale, dar pot avea și trăsături
diferențiatoare, specifice etnosului, conotații de ordin cultural-religios. Culorile calde (galben,
portocaliu, roșu) evocă aceleași emoții de căldură și confort peste tot; culorile reci (albastrul, vio-
letul, verdele) semnifică în
toate culturile calmul, liniștea, tristețea, răcoarea. Mulți cercetători au
încercat să descifreze simbolismul culorilor (Jean Chevalier, Hans Biedermann ș.a.), expunând
rezultatele lor valoroase în dicționare de simboluri.
Do'stlaringiz bilan baham: 
