Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 447 ~
Multe muzee și-au adaptat rapid activitatea la noua provocare și au transformat expozițiile fizice
în evenimente virtuale. Dincolo de numărul important de activități pe Facebook, Twitter,
Insta-
gram, un număr important de webinare au fost organizate de diverse asociații sau organizații
de profil. Muzeele au dezvoltat o serie de activități adresate atât publicului școlar, cât și restului
audienței, precum jocuri, activități de colorat, teste și ghicitori dar și alte activități educaționale.
Desigur, cercetarea UNESCO a pus in evidență faptul că acolo unde muzeele au avut o serie de
pre-condiții favorabile, în principal investiții realizate în tehnologia digitală, acțiunile
au fost mai
numeroase și inovative. Răspunsurile digitale la provocările pandemiei au fost aproape absente
în muzeele din statele africane. Prin urmare, putem aprecia că actuala criză a pus încă o data în
evidență falia existentă în privința tehnologiei pentru anumite părți ale lumii. Astfel, conform
International Telecommunication Union, circa jumătate din populația lumii nu are acces la In-
ternet; dincolo de această observație, desigur, că nivelul de folosire a tehnologiei diferă în cazul
celeilalte jumătăți în funcție de vârstă și de gen
26
.
Concluzia acestei cercetări pune în evidență pe de o parte rolul important al culturii ca mijloc
de reactivare a economiei dar și ca sursă pentru un viitor mai bun pentru viitoarele generații.
O altă observație a studiului privește urmările acestei crize, greu de evaluat cu precizie în
acest
moment dar care ating domeniul finanțării muzeelor, fie că vorbim de finanțarea asigurată de
autorități sau de donații private ori de veniturile obținute direct din turism
27
.
Din punct de vedere cantitativ, cercetarea realizată de UNESCO a identificat 16 muzee din
vestul Europei care au dezvoltat activități digitale în perioada pandemiei, în timp ce doar 12
muzee din estul Europei au raportat prezența în mediul online, printre care și România. În cazul
muzeelor care dețineau colecții digitale și programe dedicate publicului în
format online, numă-
rul vizitatorilor virtuali a crescut în perioada pandemiei; de pildă, Muzeul Luvru a înregistrat o
creștere de zece ori a vizitatorilor pe site în primele zile după închidere, iar în cazul altor muzee,
numărul vizitelor virtuale a crescut de circa trei ori.
Evenimentele și expozițiile pregătite pentru lansare în cursul primăverii sau chiar verii au fost
fie amânate, fie în funcție de posibilitățile muzeului, trecute în forme mai mult sau mai puțin in-
teractive de vizitare (de la postarea unor texte și imagini la prezentări interactive). De asemenea,
s-au organizat concerte care fie au fost înregistrate și au devenit accesibile pe platforme precum
You Tube, fie s-au prezentat live pe Facebook. Un alt exemplu este GAMeC (Gallery
of Modern
and Contemporary Art) din Bergamo, Italia, care a creat un show radio. Hastings Contemporary
din Marea Britania a organizat tururi prin intermediul unui robot, Valence Museum din Franța
a provocat vizitatorii virtuali să asocieze o operă de artă cu o melodie, iar Angermuseum din
Germania a creat un joc video folosind reproduceri ale pieselor din colecție,
Museum of Relief
Maps din Paris a creat un joc de memorie care poate fi descărcat de utilizatori. Marile muzee au
dezvoltat campanii de atragere a publicului în diverse interacțiuni virtuale, sub sigla „#GettyMu-
seum Challenge” (Getty Museum, Los Angeles), „Between Art and Quarantine” (Rijksmuseum,
Amsterdam); ultimul proiect a provocat publicul să realizeze fotografii în ipostaze care reproduc
opere de artă celebre. La Museo de Arte Precolombino e Indigena din Montevideo, avataruri ale
personalului muzeului au fost folosite pentru a interacționa cu copiii în cadrul unor activități
educaționale. Toate acestea au fost proiecte concepute special pentru această perioadă și au făcut
dovada înțelegerii misiunii muzeelor în lumea contemporană. De asemenea, au pus în evidență
diferența de resurse între marile muzee și instituțiile
mai mici, întrucât au fost folosite resurse
de infrastructură și personal, care nu sunt accesibile tuturor, pentru a pune în variantă digital
expozițiile curente sau cele care urmau să fie lansate.
Muzeele au folosit pentru comunicare nu doar site-ul propriu, ci și
instrumentele social
media, care mai ales în spațiul est-european au reprezentat baza comunicării; astfel, 24% din
26
OECD arată că numărul femeilor cu acces la smartphone sau internet mobil este cu 327 milioane
mai mici decât cel al bărbaților (http://www.oecd.org/sdgs/Principales-questions-%C3%A0-examin-
er-Conseil-de-l’OCDE-sur-le-Programme-2030.pdf).
27
Marile muzee aveau înainte de pandemie un public internațional în procent de 70-75%.
