Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 404 ~
În 1811 la Riga locuiau 736 evrei. În 1813, evreii din târgul Shlok au primit dreptul de
ședere la Riga, dar numai într-o anumită suburbie. În 1822, evreilor li s-a permis să
practice
meșteșugurile. Riga a fost unul dintre primele centre Maskilim (Haskala) din Imperiul Rus
15
. În
1851 evreilor li s-a permis să construiască o sinagogă. În 1857, evreii au primit dreptul de ședere
peste tot în Riga, iar în 1858 – dreptul de a deține proprietăți imobiliare, de a deschide ateliere
meșteșugărești și bresle de comercianți, de a se angaja în toate tipurile de comerț și industrie.
În 1869, în Riga locuiau 5.254 de evrei, în 1897 – 21.962 (7,9% din populație), în 1913 – 33,615
(6,5%)
16
. Conform legii din 1893, evreilor care s-au stabilit în oraș înainte de introducerea în
1880 a legii ce interzicea șederea în zone prefrontaliere și descendenților acestora li s-a permis să
trăiască la Riga, cu excepția cerșetorilor si persoanelor cercetate penal. Printre populația evre-
iască din Riga, s-a format un grup de comercianți înstăriți. Exportul de mărfuri prin portul Riga
se realiza, în
principal, de companii comerciale evreiești. Principalele mărfuri exportate erau
cheresteaua, cerealele, inul.
Riga a fost unul dintre centrele sioniste, iar începând cu 1884, au început să funcționeze cer-
curi de susținători a mișcării Hovevei Zion
17
.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX mulți evrei au părăsit Rusia prin
portul Riga, inclusiv cei din Riga. La Riga a fost deschisă o Bancă pentru emigrație pentru a-i
ajuta pe cei ce plecau (majoritatea, în America).
15
Haskala (Haskalah; „iluminare”, de unde masil, „iluminat”), tendință ideologică, educativă,
culturală, literară și socială evreiască apărută în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Haskala
s-a opus izolării culturale și religioase a evreilor și a văzut în asimilarea educației europene laice și în
productivitatea muncii o garanție de îmbunătățire a poziției poporului evreu.
16
Encyclopaedia judaica
,
second edition, New York: Editura Thomson Gale, 2017, vol. 17, p. 301.
17
Hovevei Zion (literalmente: „iubitori ai Sionului`; în tradiția rusă – Palestinofili), mișcare fondată
din cercuri și grupuri împrăștiate (în principal din Rusia) Hibbat Sion la primul lor congres din 1884,
la Katowice. Hovevei Sion a fost legătura dintre ideea de a reveni la Sion și începutul sionismului
politic, proclamată de T. Herzl la primul Congres sionist. Hovevey Zion a acționat în Europa și Statele
Unite; cel mai mare număr de susținători Hovevei Sion a fost în Rusia și România, vezi https://eleven.
co.il/zionism/precursors-emergence/14536/ (accesat la 20 august 2020).
Lina Smolizanski, Israel Cohanoff cu cei doi copii Samuel și Noemi
în 1920 (©Jacqueline Alis-Barchmann)
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 405 ~
„Familia a trăit la Riga, apoi în 1892 a plecat pentru a se stabili în Palestina, Rișon Le-Țion,
pe
atunci un mic sat, deșert și arid. Capul familiei Zeev Jacob Smolizanski a fost comerciant de
cereale <...> La Riga, familia a dus o viață de burghezi, confortabilă, dar tatăl a fost ademenit de
ideile sioniste și de planul de a se stabili în Palestina (orașul Rișon Le-Țion a fost creat de sioniști,
stătea la originea sionismului).
Zeev Jacob Smolizanski și-a mutat soția și copiii la Rișon Le-Țion și, pentru a face acest lucru,
a cumpărat teren și casă. Cât despre el, a rămas la Riga ca să-și continue activitatea pentru a spri-
jini gospodăria până în ziua când și el s-a mutat definitiv la Rișon Le-Țion. Acolo, a participat la
activitatea cooperativei viticole Carmel Mizrahi (cunoscută sub numele de Carmel Oriental). El
trebuie să
fi devenit unul dintre lideri, potrivit fotografiilor din muzeul Rișon Le-Țion. Orașul a
crescut grație săpăturii unei fântâni care a permis irigarea regiunii și plantarea fructelor și viei,
toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără finanțarea Baronului Rothschild și competența ingine-
rilor francezi <...> Contextul politic al întoarcerii a fost marcat de mișcarea sionistă condusă de
Theodor Hertzel, mișcare care a entuziasmat populația evreiască
din Europa, victime ale mai
multor intimidări <...> antisemitism și alte persecuții de la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului XX: – interzicerea evreilor de a trăi în orașe; <...> pogromurile: în special în Polonia,
Ucraina și Basarabia, revolte însoțite de distrugeri și omoruri, contra comunităților evreiești în-
tre 1881 și 1921”
18
.
Rișon Le-Țion (în ebraică „Primul în Sion”), fondat în 1882 de zece evrei din Imperiu Rus în
frunte cu Z.D. Levontin. În achiziționarea primilor 835 de acri de teren ei au fost ajutați de
Ḥ
aim
Amzalak, vice-consulul britanic la Jaffa. A fost prima așezare nou stabilită în Ere
ẓ
Israel. În pri-
mul an de existență, populația a crescut la 100 de oameni. Experiența lor a fost totuși insuficientă
iar mijloacele au fost total cheltuite pentru cumpărarea terenului și investițiile primare. În curând
s-au confruntat cu un o criză gravă, lipsa apei, întrucât încercările de a găsi apă în puțurile su-
perficiale au eșuat. Ca ultimă posibilitate, coloniștii au trimis în 1883 un emisar, Yosef Feinberg,
pentru a solicita ajutorul comunităților evreiești din Europa, cel care l-a cunoscut pe baronul de
Rothschild, prin a cărui primă contribuție de 25.000 de franci, a fost efectuat un sondaj la adân-
cime. Ulterior, baronul Rothschild a susținut colonia și după o revizuire a programului agricol al
satului, a introdus pomicultura, în special creșterea strugurilor de vin, în
loc de cultivarea boabe-
lor. El a trimis agronomi și administratori la Rișon Le-Țion, dar o nouă criză a apărut atunci când
administratorii au considerat coloniștii ca muncitori angajați și au înăbușit inițiativă. Tulpinile
de viță de vie aduse din sudul Franței nu s-au acomodat regiunii și strugurii nu aveau trecere.
Prin urmare, viile au fost înlocuite cu plantații de migdale. Situația s-a îmbunătățit treptat după
1889, când aici au fost fondate de baronul Rothschild marile crame Carmel Oriental. Aici, în anii
1880, au fost deschise prima grădiniță și școală primară ebraică din lume. „În 1907 gospodăriile
de tip moshav s-au extins treptat la 3225 de acri, cu o populație de 500 în 1897 și 2.130 în 1917.
Imigrația din Europa de Est și Yemen a crescut suplimentar numărul evrei agricultori. Citricele
au devenit principala ramură agricolă. În timpul Primului Război Mondial, guvernatorul turc,
apreciind realizările locuitorilor în ceea ce privește recuperarea terenului steril, a transmis în
posesia satului o suprafață de 5.000 de acri a dunelor care se întind de la Rishon le-Zion spre vest
până la litoral. Acest transfer a fost aprobat de administrația britanică în 1921. În afară de dune,
în 1932, suprafața terenului satului a mai crescut cu 4.250 de acri. În 1922, moshav-ul a primit
statutul de municipiu”
19
.
Bunica Lina Smolizanski a locuit la Rișon, probabil până în 1907. S-a căsătorit în martie 1906,
iar primul ei copil, Samuel, s-a născut în decembrie 1906. Samuel a fost numit întotdeauna, în
familie, Moula. Apoi, a plecat la Cairo împreună cu soțul ei, care fusese
responsabil pentru cre-
area unei filiale a cooperativei de vin Carmel Oriental la Cairo. Viața ei de cuplu și ca mamă a
avut loc la Cairo, unde a trăit până la sfârșitul vieții. A murit pe 3 mai 1946. Este înmormântată
la Cairo. Când a rămas însărcinată pentru a doua oară, s-a întors la Rișon pentru a naște copilul:
18
Jacqueline Alis-Barchmann, „
Do'stlaringiz bilan baham: