Implications for the development

The socio-professional structure of the population of interwar Bessarabia between 
tradition and modernization. 
This article, based on unique historical sources and specialized litera-
ture, addresses the context in which Bessarabia included in the whole of Romania began the process 
of transition from a society with a pre-modern socio-professional structure to a modern society.
Keywords
: socio-professional, tradition, modernization, Bessarabia, 1918
–1940.
Așa cum afirma prof. George Banu, din punctul de vedere al structurii profesionale, ţările în 
perioada dintre cele două războaie mondiale puteau fi structurate în trei mari categorii: a) prima 
categorie o formau statele cu vechi civilizaţii, precum Marea Britanie, Germania, Franţa, Elveţia, 
Olanda, SUA etc., în care populaţia ocupată în agricultură constituie proporţii foarte reduse, 
majoritatea covârșitoare a locuitorilor fiind angajaţi în sfera industrială, comerţ etc.; b) cea de-a 
doua categorie era formată de ţările cu proporţie medie (circa 50% din total) a populaţiei ocupate 
în agricultură, având industria și comerţul relativ dezvoltate; c) în fine, categoria a treia o formau 
statele cu o proporţie foarte mare de populaţie angajată în agricultură și cu proporţii foarte redu-
se a celor ocupaţi în industrie și comerţ
1
.
În această ultimă categorie prof. G.Banu includea ţări precum URSS, Bulgaria, Iugoslavia, 
Grecia, inclusiv România care, prin natura activităţii majorităţii populaţiei, în perioada dintre 
cele două războaie mondiale erau caracterizate de o situaţie economico-socială mai puţin favo-
rabilă, de aici decurgând și o situaţie inferioară, mai ales în domeniul medico-social
2
.
Pornind de la cele expuse, demersul nostru își propune să urmărească modalitatea în care în 
Basarabia interbelică s-a încercat și, parțial, s-a reușit inițierea anevoiosului proces de tranziție 
de la o societate cu structură socio-profesională premodernă către o societate modernă, în care 
populația ocupată în agricultură să fie redusă la proporția de circa 50 % din total, având, totoda-
tă, o industrie și un comerț relativ dezvoltate
3
.
Așa cum pe bună dreptate menţiona istoricul Alexandru V. Boldur, „asuprind naţionalităţile, 
monarhia rusă a trebuit, totodată, să elaboreze un fel comun de a trăi, o oarecare egalitate”, iar, 
pentru realizarea acestui obiectiv, „forţa sau pedeapsa nu erau suficiente, mai trebuia și un sis-
tem de convieţuire”. Potrivit aceluiaș autor, la afirmarea și consolidarea spiritului de reconciliere 
a populaţiei dintre Prut și Nistru, a contribuit într-o anumită măsură inclusiv politica internă a 
guvernelor Rusiei ţariste, prin care „supușii ţarului nu se divizau în clase superioare și inferioare 
potrivit criteriului originii naţionale”
4
.
O statistică datând din 1856 arată că în Basarabia, în acea perioadă, la fiecare 100 de locuitori, 
85 erau „săteni”, – altfel spus ţărani, cultivatori de pământ, – și 15 târgoveţi. Examinat pe judeţe, 
raportul dintre săteni și târgoveţi se prezenta în felul următor.
1
G. Banu, 
Tratat de medicină socială
. Vol. I: Medicina socială ca ştiinţă. Eugenia. Demografia, 
Bucureşti: „Casa Şcoalelor”, 1944, p. 264.
2
Ibidem, p. 264.
3 
Vezi și Nicolae Enciu. 
Populaţia Basarabiei interbelice. Aspecte demografice
, Academia de Ştiinţe a 
Moldovei, Institutul de Istorie, Stat şi Drept. Vol. 1, Chişinău: Lexon-Prim, 2013, 424 p.
4
Alexandru Boldur, 
Istoria Basarabiei
, Bucureşti: Editura Victor Frunză, 1992, p. 276.

---

Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine