Implications for the development

~ 473 ~
Tabelul 2. Nivelul de dezvoltare economică a principalelor zone ale RSS Moldovenești (1975)
5
:
Zonele 
teritoriale
Ponderea zonelor (%) Indicatorii economici (media în %)
Teritoriu Populaţie
Popula-
ţia totală
F o n d u r i l e 
principale de 
producţie
Numărul munci-
torilor și funcţio-
narilor
Media ge-
nerală
RSSM
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
100,0
Sud-Est
10,4
11,8
186,6
218,9
185,7
197,1
Centru
28,3
41,1
101,6
91,4
128,6
107,2
Nord 
37,1
31,7
79,8
72,4
71,4
74,5
Sud
24,2
15,4
61,2
67,2
42,9
57,1
Deţinând pârghiile de conducere, ministerele unionale și unional-republicane au promovat, 
pe parcursul perioadei 1965–1985, o politică a afluenţei masive pe teritoriul R.S.S.M. a populaţiei 
rusofone, adusă pentru construcţia unor noi întreprinderi industriale în condiţiile unui surplus 
local de forţe de muncă. Această politică a condus la o reducere substanţială a cotei populaţiei 
autohtone în sfera industrială, la devalorizarea statutului limbii, culturii și tradiţiilor acesteia, 
la instruirea, în cadrul instituţiilor superioare și medii de învăţământ, preponderent, sau chiar 
exclusiv, în limba rusă.
Este cert faptul că ministerele și departamentele unionale aflate pe teritoriul Moldovei so-
vietice au urmărit, alături de anumite interese economice, un obiectiv politic major. Astfel, încă 
din 1964, începe un nou val de 
deportări mascate
, ce au vizat de această dată intelectualitatea 
moldovenească, prin repartizarea absolvenţilor instituţiilor superioare de învăţământ pe întreg 
cuprinsul U.R.S.S. Totodată, regimul sovietic a transferat în Moldova specialiști ruși cu studii 
superioare din toate domeniile de activitate, ce au furnizat o bună parte din contingentele inte-
lectualităţii locale și „au contribuit din plin la rusificarea republicii”
6
.
În aceiaşi ani, autorităţile sovietice iniţiază o nouă acţiune, – de fapt, aceeaşi deportare, – prin 
care tinerii moldoveni erau trimiși la șantierul Tavda-Sotnik din Tiumen pentru construcţia căii 
ferate, la uzina constructoare de mașini din Togliatti, pe Volga, la uzina de producere a pneurilor 
din Barnaul, la cea de tractoare din Pavlodar etc. Or, nu era altceva decât o absurditate „raţiona-
mentul economic” al unui atare „schimb” de populaţie, sperându-se că moldovenii vor munci cu 
mai multă râvnă pe șantiarele comsomoliste ale Rusiei, Kazahstanului etc., iar rușii, ucrainenii și 
cazahii vor prelucra mai bine pământul Moldovei
7
. 
În perioada 1966–1970 în Moldova se atestă un sold migrator anual de circa 21,0 la mia de 
locuitori, în timp ce în Ucraina doar 9,0 la mie, în R.S.F.S.R. 12,0, iar în Bielorusia doar 3,0 la mia 
de locuitori
8
. Deosebit de intens în perioada respectivă a fost afluxul populaţiei de origine rusă, 
ceea ce a avut drept consecinţă creșterea considerabilă a ponderii acesteia în structura demogra-
5
Calculat de acad. Sergiu Chircă în baza materialelor statistice (Forma 90) – „pentru uz de serviciu” 
(«для служебного пользования»).
6
G. Ciorănescu, 
La politique de russification
, in: Aspects des relations sovieto-roumaines, 1967–1971, 
Paris: Minard, 1971, p. 186; Adrian Pop, 
Componente ale politicii de deznaţionalizare în Moldova 
sovietică
, in: Sub povara graniţei imperiale, București: Editura Recif, 1993, p. 38.
7
G. Ciorănescu,