Implications for the development

Keywords: 
patrimony, culture, architecture, art, tourist route, Chisinau
.
În ierarhia nevoilor umane, pe lângă cele fiziologice, de securitate fizică și socială, de asociere, 
afirmare și realizare personală, nevoia de frumos își are locul său aparte, noi venind în această so-
cietate pentru a construi și nu a demola. De altfel, după cum afirmă membru titular al Academiei 
Române doamna Sabina Ispas, „Memoria culturală rezistă cam două-trei generații. Asta înseam-
nă între 25 și 50 de ani. După aceea intervin modificările. După aceea trebuie să umplem niște 
goluri de informație”. Motivul realizării traseului nostru este unul prozaic: adesea ne vedem în 
situația de a prezenta unor invitați veniți la conferință, unor rude sau colegi, având la dispoziție 
doar o zi, ceea ce este realizabil în cazul organizării eficiente a timpului. Din această rațiune, am 
ales doar câteva obiective de vizitat pentru a redescoperi și noi acest oraș, dar și pentru a umple 
și reumple aceste goluri. Mai ales acum, când societatea contemporană are nevoie de informație 
de calitate. 
Chișinăul, de fapt, este un oraș elegant și cel mai important centru de cultură din Republica 
Moldova, dar și o încrucișare, mai degrabă un nod de întâlnire a unor etnii, culturi, religii. De 
aici, din 
Muzeul de Istorie a orașului Chișinău (
str. Al. Mateevici, nr. 60-A), am și ales să lansăm 
itinerarul nostru, vizitând monumentele de istorie și arhitectură de valoare națională. Edificiul 
muzeului a fost construit în stil eclectic în anul 1892 după proiectul arhitectului A. Bernardazzi 
și are o înălțime de 22 m pană la cornișă. În timpul seismelor a fost deteriorat, fiind reconstruit 
în anii 1980–1983 după imaginile de epocă, cu excepţia foișorului de foc din partea superioară, 
construit iniţial din lemn, formele căruia au fost repetate în piatră. În fostul Castel de apă (cu 
foișor de foc) actualmente se află sediul Muzeului Orașului Chișinău (deschis sub această formă 
în anul 1971). Pe lângă colecțiile bogate aflate aici, găsim și o scară în formă de melc turnată din 
fontă, cu un design încadrat optim în interiorul edificiului, iar cele 120 de trepte au imprimate 
pe fiecare, în partea de jos, însemnele uzinei lui Serbov, despre care am scris anterior suficient de 
mult. Turnătoria de fontă din Chișinău a industriașului Serbov, gestionată ulterior de M. Gotlib 
și A. Zingher, activă la hotarul secolelor XIX–XX, prezintă interes în legătură cu studierea piese-
lor de feronerie artistică din Basarabia, subiect pe care îl vom aborda cu altă ocazie. Doar amin-
tesc că în perioada interbelică turnătoria a fost împărțită în trei ateliere, în baza cărora, în anul 
1940, a fost fondată prima uzină de turnare a fontei. În anul 1944, în locul întreprinderii vechi a 
fost creată o uzină mecanică, care, începând cu 1948, a purtat numele lui G. Cotovschi. Din 1958 
uzina devine electromecanică, iar după 1965 – uzina „Hidropompa”.