Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 36 ~
generale și specifice, criteriu raritate ar fi cazul să determine până la 30% din valoarea de bază
sau iniţială. Valoarea suplimentară, contextuală, nu ar trebui să depășească 20% din valoarea ini-
ţială. Pentru fiecare categorie de obiecte ar trebui să elaborăm un Tabel de evaluare cu criteriile
stabilite bazat pe o analiză specifică și calitativă a moștenirii culturale existente și ţinând cont și
de integritatea bunului cultural, necesitatea lucrărilor de restaurare, interesul public etc.
Valoarea nominală se va consemna în documentele de evidenţă: registre, inventare, fișe de
evidenţă, fișe analitice etc. Pentru fiecare categorie de obiecte vor fi elaborate anumite criterii de
stabilire a valorii nominale, ţinând cont și de datare și de perioadele istorice, de naţional și uni-
versal. O bună parte a patrimoniului mobil o formează cartea. În colecţiile publice și private sunt
înregistrate cărţi cu o semnificaţie naţională și internaţională, laice și religioase, editate în spaţiul
românesc și european, La baza procesului de clasare și de determinare a valorii bunului cultural
tip/categorie carte stau anumite criterii generale și specifice. În opinia dr. Gh. Buluţă, „procesul
determinării valorii are la bază o serie de criterii pentru stabilirea semnificaţiei, importanţei
culturale și, în final, determinării expresiei bănești a bunurilor, unele criterii fiind generale, altele
specifice. Criteriile generale permit evaluatorului o privire de ansamblu și o orientare spre crite-
riile specifice și instrumentele de informare necesare (cataloage, bibliografii, baze de date ș.a., iar
aria criteriilor specifice se referă la: particularităţile ediţiilor și la particularităţile exemplarelor”
7
.
Autorul consideră că în aria criteriilor generale pot fi incluse:
-
interesul, descifrat prin: valoarea istorică și documentară; valoarea memorială (proveni-
enţa); renumele autorului; scopul și structura lucrării; domeniul și conţinutul intelectual; limba
în care a fost scrisă/tipărită lucrare.
-
vechimea: prin stabilirea unor limite concrete, pentru cartea românească 1508–1830,
pentru cartea străină 1454–1500, 1501–1800; pentru periodice românești, sfârșitul secolului al
XVIII-lea; pentru periodicele străine secolul al XV-lea – 1800.
-
unicitatea – un criteriu absolut , mai ales în cazul manuscriselor.
-
frecvenţa – criteriu folosit pentru a se stabili numărul de exemplare din fiecare ediţie a
unui titlu care se află în ţară sau în străinătate.
-
starea de conservare – are în vedere gradul de deteriorare fizico-mecanică, chimică sau
biologică, și caracteristicile reconstituirii sau restaurării legăturii și/sau blocul cărţii.
Iar la criterii specifice atribuie particularităţile ediţiilor și exemplarelor. Gh. Buluţă propune
o formă de stabilire a valorii estimative, conform tabelului de mai jos:
Do'stlaringiz bilan baham: