Implications for the development

~ 130 ~
La concursul pentru Biserica
 „
Madona Dudu”
 
din Craiova, publicat în revista 
Arhitectura
11
, 
obţine Premiul I și proiectul său este unul dintre cele 4 proiecte reţinute.
Între anii 1947 și 1949, a fost șef al Serviciului Tehnic al Cooperativei de construcţii „Șan-
tierele Populare”, al cărei membru fondator și președinte a fost
12
. Următoarele locuri de muncă 
sunt descrise în Autobiografia sa: Întreprinderea Sovromconstrucţii, la București și Constanţa, 
până în 1953 – unde a condus o serie de lucrări importante, ca Academia Politică Militară de la 
Cotroceni și Academia Navală de la Mamaia, care a devenit apoi casa de odihnă M.F.A. (Ministe-
rul Forţelor Armate); proiectant principal la I.P.C.A. (Institutul de proiectare pentru construcţii 
agrozootehnice) și la Gostat, iar din 1956, arhitect șef de unitate de construcţie la întreprinderea 
nr. 1 − M.F.A., unde a condus lucrări precum transformarea Muzeului Militar Central – care 
funcţiona după 1957 în Bd. Nicolae Bălcescu nr. 5-7, București − și unele lucrări privind siste-
matizarea Academiei Militare. Se pensionează în aprilie 1957. A fost Șef de Atelier Sistematizare 
la I.P.C.A. Galaţi, iar în 20 martie 1958 − Șef de Atelier Sistematizare (urbană și agricolă) la 
D.S.A.P.C. (Direcţia de Sistematizare, Arhitectură și Proiectare a Construcţiilor) Galaţi, conform 
propriei sale autobiografii și memoriului de activitate profesională
13
.
 
În momentul înscrierii în Uniunea Arhitecţilor din R.P.R. – 23 octombrie 1953 − Jean Burcuș 
era șef de șantier la Sovromconstrucţie 3, Trustul 7, Regionala Constanţa, detașat de către Cen-
trala Sovromconstrucţie București. Domiciliul său stabil era București, str. General Angelescu 
(str. Ștefan Furtună) nr. 40, iar cel flotant – Constanţa, str N. Titulescu nr. 21
14
.
În iulie 1962, este nevoit să se retragă din activitate din cauza unei artroze anchilozante coxo-
femurale. În 1965 pensia lui Jean Burcuș era de 630 lei lunar, iar președintele de atunci al Uniunii 
Arhitecţilor, prof. arh. Pompiliu Macovei, argumenta propunerea acordării unei pensii de merit 
prin Decret, în valoare de 1200 lei lunar. Dosarul menţionează referinţe din partea arhitecţilor: 
Pompiliu Macovei, Marcel Locar, Titu Evolceanu, I. Vogel, Tiberiu Niga.