Bunica mea: NONNA, Elizabeth Louise Slotski
-mama ei:
am numit-o Babouchka
- primul ei soț:
Rosenfeld,
- al doilea soț:
Abraham Barchmann.
- copiii ei cu Rosenfeld:
Fanny și Nina;
- copiii ei cu Abraham Barchmann:
Gilda, Léon și Cécile. Léon se căsătorește cu Suzanne
Noémi (părinții mei) și fac trei copii: Jacqueline, căsătorită cu Gérard Alis; Elsa, căsătorită cu Jean
Menanteau; David, căsătorit cu Betty Platzman.
Nonna înseamnă bunică în italiană, așa cum toată lumea a numit-o, nu doar nepoții ei. Avea
o personalitate și o aură care îi impresionau pe toți cei care o cunoșteau, chiar dincolo de cercul
familiei. Ne-a marcat în special, pe noi, nepoții ei născuți înainte de război. Generația de după
război nu-și poate aminti asta pentru că a murit în 1949, dar toată această grămadă de nepoți ne
aude vorbind din nou despre ea. Ea s-a născut pe 7 noiembrie 1875. „Pentru an nu sunt sigură,
8
Ibidem, p. 57
Sora autoarei Elsa și fiicele Stéphanie și Valérie la cimitirul evreiesc din Mogilev-
Podolsk, iunie 2019 (©I. Palihovici)
Patrimoniul cultural de ieri: implicații în dezvoltarea societății durabile de mâine
~ 402 ~
dar sunt sigură de ziua respectivă, pentru că se glumea în familie amintindu-se că 7 noiembrie
era și ziua Armatei Roșii...<...> Locul său de naștere este Mogilev-Podolsk. Este un schtetel (târg)
nu departe de Poltava. <...> Evreii nu aveau dreptul să locuiască în orașele mari, așa că nu locuia
la Poltava”
9
.
Prima mențiune despre șederea evreilor în Mogilev-Podolsk datează din 1637. Populația
evreiască din Mogilev-Podolsk a fost exterminată în 1648–1649 de cazacii lui B. Khmelnitsky.
„În 1847, 5.411 evrei locuiau în Mogilev-Podolsk, în 1897 – 12.344 evrei (55,3% din populație).
În 1867, în Mogilev-Podolsk au funcționat 16 sinagogi și case de rugăciuni; în 1851–1874 exista
o școală de stat evreiască. După incendiile și inundațiile de la începutul secolului al XIX-lea, au
fost afectați în special comercianții greci și maghiari. Treptat tot comerțul a trecut în mâinile
evreilor. În 1856, evreii din Mogilev-Podolski dețineau aproximativ 200 de magazine, câteva zeci
de cârciumi, zece depozite de vin. În 1885, evreii locali dețineau fabrici de tutun și mahorkă. La
începutul secolului XX în Mogilev-Podolsk erau șase școli evreiești, o Talmud-Tora, un spital
evreiesc”
10
.
Élisabeth Louise Slotski s-a căsătorit la vârsta de 17 ani. A fost forțată să se căsătorească cu
logodnicul surorii sale, care a murit de tuberculoză. În acea perioadă și încă mult după aceea,
această boală nu i-a iertat pe cei care au contractat-o, iar rezultatul era fatal. Așa a devenit doam-
na Rosenfeld, iar cuplul a avut două fiice: Fanny și Nina (Feiga și Nilsa în limba rusă), născute
probabil în 1894 și 1897. Soțul ei a căzut și el victimă tuberculozei și a lăsat-o văduvă când avea
în jur de 25 de ani. A doua dintre surorile ei a cedat și ea aceleași boli și i s-a cerut să se căsăto-
rească cu logodnicul acestei surori! Odată a fost suficient pentru ea, a refuzat și astfel a plecat
cu cele două fiice ale sale, Fanny și Nina, la Odesa. Acolo evreii aveau dreptul de a se stabili în
oraș și ea lucra ca modistă. Trebuia să crească cei doi copii. „Avea degete de zână și știa să creeze
minuni din nimic”
11
.
Odesa la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX a fost renumită pentru elita
sa comercială multietnică, viața intelectuală și culturală. Cu toate acestea, pogromurile s-au în-
tâmplat în mod regulat, iar în 1905 a avut loc cel mai brutal atac asupra evreilor din toată Rusia.
Ceața pogromului din 1905 a dispărut rapid din Odesa. Chiar și clasa de jos a văzut că bătaia
evreilor duce la declinul orașului și, în consecință, la o degradare și mai mare a acestor clase infe-
rioare direct implicate în pogrom. Pogromurile au avut consecințe vizibile: criza economică din
oraș, emigrarea multor evrei și pe lângă asta, spiritul care domnea în oraș s-a schimbat. Istoricul
englez Caroline Humphrey consideră că infamul pogrom evreiesc din Odesa din 1905 nu a fost
provocat din exterior (adică de către autorități), ci s-a produs din cauza tensiunii interetnice din
Ucraina. Înainte de pogromul evreiesc, rușii și ucrainenii s-au agresat între ei, existau pogromuri
ale tătarilor și grecilor. Pogromul a fost precedat de o umilire publică a evreilor și studenților,
pe care slavii din Odesa i-au obligat pe stradă să jure fidelitate țarului și să sărute icoane. Po-
gromul a dezvoltat imunitatea cetățenilor Odesei față de astfel de acțiuni: nimic în acest sens
nu s-a întâmplat din nou în oraș; în plus, rușii și evrei s-au raliat într-o luptă comună împotriva
țarismului. „Cum putem explica faptul că pogromurile au avut loc într-un oraș renumit pentru
cosmopolitismul său? – scrie istoricul englez Caroline Humphrey în articolul „Одесса: погромы
в городе-космополите” (Odesa: pogromuri într-un oraș cosmopolit)
12
.
Probabil la Odesa l-a cunoscut pe Abraham Barchmann care a devenit soțul ei. Tânărul cu-
plu Barchmann a decis să părăsească Russia și să emigreze în America. Mai multe familii aveau
același obiectiv, de a fugi „dintr-o țară în care actele antisemite erau din ce în ce mai barbare și
sângeroase.”
13
.
9
Ibidem, p. 44
10
vezi http://myshtetl.org/vinnitskaja/mogilev.html (accesat la 22 august 2020).
11
Jacqueline Alis-Barchmann, „Française! d`ou par ou?”, p. 44.
12
„Forum antropologic”, nr. 12, 2010, p. 90.
13
Jacqueline Alis-Barchmann, „Française! d`ou par ou?”, p. 45.
Conferință științifică internațională, Chișinău, 22-23 septembrie 2020, ediția a II-a
~ 403 ~
Astfel, din cauza atmosferei incendiare înainte de pogromul din 1905 la Odesa, la începutul
anului 1904, cuplul Barchmann și cele două fiice Fanny și Nina s-au îmbarcat pe vapor. Louise
era însărcinată iar mama lui Abraham, Babouchka (bunică în rusă) i-a însoțit. Au ajuns la Ale-
xandria pentru a alimenta cu combustibil și mâncare. La acea vreme, în Egipt exista o epidemie
de holeră, boală gravă și contagioasă. Pasagerii au avut de ales între așteptarea pe barcă pentru
aproximativ șase săptămâni, înainte de a pleca, sau de a debarca la Alexandria. Se pare că patru-
zeci de familii rusești au coborât pe țărm și au prins rădăcini în Egipt. Prin urmare, Abraham
și Louise Barchmann au debarcat în Alexandria cu Babouchka și cele două fiice. „Am găsit un
document de stare civilă care servește și ca pașaport pe numele lui Abraham Barchmann cu
o ștampilă de la autoritățile portuare din Alexandria care atestă intrarea în Egipt la 8 ianuarie
1904.”
14
.
Do'stlaringiz bilan baham: |